ANXIAR 1 MG X 50

Descriere

Compozitie: Un comprimat contine lorazepam 1 mg si excipienti: lactoza monohidrat, celuloza microcristalina, croscarmeloza sodica, dioxid de siliciu coloidal anhidru, stearat de magneziu. Indicatii: Anxiar 1 mg este indicat pentru: tratamentul starilor de anxietate reactiva asociate nevrozelor sau unor afectiuni somatice; crize de anxietate; profilaxie si tratamentul delirium tremens; tratamentul sindromului de abstinenta la alcool. Accesul de panica nu reprezinta o indicatie terapeutica Contraindicatii: Hipersensibilitate la lorazepam, ia alte benzodiazepine sau la oricare dintre excipientii produsului, insuficienta res­piratorie grava, sindrom de apnee in somn, insuficienta hepatica grava (risc de encefalopatie). Administrarea benzodiazepinelor la mamele care alapteaza poate provoca efecte sedative (letargie, scaderea tonusului) la sugari. Administrarea produsului este contraindicata in perioada de alaptare, daca uti­lizarea medicamentului este absolut necesara, trebuie intrerupta alaptarea. Asocierea mai multor benzodiazepine, indiferent de indicatia terapeutica (anxiolitice sau hipnotice), poate creste riscul de dependenta. De asemenea, dupa intreruperea administrarii poate sa apara rebound, manifestat prin exacerbarea anxietatii care a necesitat instituirea tratamentului, in orele urmatoare administrarii lorazepamului poate sa apara amnezie anterograda. La anumite persoane, benzodiazepineie pot provoca reactii paradoxale, indeosebi la copii si varstnici; agitatie, agresivitate, iritabilitate, tensiune psihica, tulburari ale starii de constienta, tulburari de comportament, acte automate amnezice; acestea impun intreruperea tratamentului. In afara de necesitatea izarii de doze mari de benzodiazepine. Mod de administrare: Pentru toate indicatiile terapeutice, tratamentul trebuie inceput cu cea mai mica doza eficace, iar doza maxima recomandola nu trebuie depasita. Adulti: - prima zi de tratament - se recomanda administrarea a cate uni comprimat Anxiar 1mg (0,5 mg lorazepam; dimineata si la pranz si un comprimat Anxiar 1mg (1 mg lorazepam) seara; - zilele urmatoare - doza va fi ajustata treptat in functie de evolutia clinica; doza uzuala este de 2 - 4 comprimate Anxiar 1 mg (2 - 4 mg lorazepam) pe zi. In cazuri grave pot fi necesare doze mai mari. Copii peste 6 ani, varstnici, pacienti cu insuficienta renala, pacienti cu insuficienta hepatica: se recomanda utilizarea unei doze mai mici decat cea de la adulti, de exemplu jumatate din doza uzuala. Durata tratamentului trebuie sa fie cat mai scurta posibil. Indicatia terapeutica trebuie reevaluata regulat, mai ales in cazul absentei simptomelor. La majoritatea pacientilor, durata totala a tratamentului nu trebuie sa depaseasca 8-12 saptamani, incluzand perioada de scadere a dozei. In anumite cazuri, poate fi necesara prelungirea tratamentului. Aceasta obliga la evaluarea precisa si repetata a starii clinice a pacientului. Stari de anxietate reactiva asociate nevrozelor sau unor afectiuni somatice: 4 - 12 saptamani, incluzand si perioa­da de scadere a dozei. Crize de anxietate: tratament de scurta durata. Profilaxia si tratamentul delirium tremens: cateva zile. Sindrom de abstinenta la alcool: 3 - 6 saptamani, intreruperea tratamentului trebuie efectuata treptat, cu scaderea dozelor pe parcursul mai multor saptamani. Aceasta forma farmaceutica nu este adecvata administrarii la copii sub 6 ani. Reactii adverse: Reactiile adverse care apar in timpul administrarii loraze­pamului sunt dependente de doza administrata si sensi­bilitatea individuala: stare ebrioasa; astenie, scaderea vigilentei, somnolenta (indeosebi Ia varstnici); hipotonie musculara. De asemenea, pot sa apara: amnezie anterograda; reactii paradoxale la anumiti pacienti - agitatie, agresivi­tate, iritabilitate, tensiune, tulburari ale starii de constienta, tulburari de comportament, acte automate amnezice, dependenta psihica si fizica, chiar la doze terapeutice, cu sindrom de abstinenta sau de rebound dupa intreru­perea tratamentului; eruptii cutanate, pruriginoase sau nu; modificari ale libidoului; deprimarea respiratiei. Precautii: Toate tratamentele cu benzodiazepine, mai ales in cazul utilizarii prelungite, pot produce dependenta psihica si fizica. Anumiti factori por sa favorizeze dezvoltarea dependentei: durata lunga a tratamentului; doza mare; existenta in antecedente a altor stari de dependente medicamentoasa sau nu, inclusiv la alcool. La intreruperea tratamentului poate sa apara sindrom de abstinenta. Anumite manifestari suni frecvente si banale; insomnie, cefalee, anxietate marcata, mialgii, tensiune musculara, iritabilitate. Alte manifestari sunt mai rare: agitatie, stari confuzive, sensibilitate exacerbata la diversi stimuli (zgomot, lumina), depersonalizare, halucinatii, convulsii. Manifestarile sindromului de abstinenta pot sa apara in cateva zile dupa intreruperea