ATENOLOL LPH 50 MG X 30

Descriere

Compozitie Un comprimat contine atenolol 50 mg si excipienti: gelatina, amidon de porumb, carbonat greu de magneziu, laurilsulfat de sodiu, talc, stearat de magneziu. Grupa farmacoterapeutica: beta-blocante selective Indicatii terapeutice - Hipertensiune arteriala. - Profilaxia crizelor de angina pectorala; este de ales in angina cronica stabila. - Infarct acut de miocard. - Aritmii cardiace: tahicardie sinusala, tahiaritmii supraventriculare, aritmii ventriculare este de ales in aritmiile de patogenie simpatoadrenergica. Contraindicatii - Hipersensibilitate la atenolol sau la oricare din componentii produsului. - Forme severe de astm bronsic si bronhopneumopatie cronica obstructiva. - Insuficienta cardiaca necontrolata terapeutic. - Soc cardiogen si hipotensiune arteriala marcata. - Bloc atrio-ventricular de gradul II si III, chiar asimptomatic. - Angina Prinzmetal (in monoterapie). - Boala nodului sinusal. - Bradicardie (< 45-50 batai/min). - Fenomene de tip Raynaud si alte afectiuni vasculospastice periferice, in forme severe. - Feocromocitom netratat. - Antecedente de reactii anafilactice. - Tratament concomitent cu sultoprida (un neuroleptic) sau floctafenina (un analgezic). Precautii In cazul aparitiei bradicardiei simptomatice (< 55 batai/min), doza de atenolol trebuie redusa. Sportivii trebuie atentionati ca atenololul, ca si alte blocante beta-adrenergice, sunt cuprinse in lista substantelor dopante. Interactiuni Asocierea cu floctafenina este contraindicata; beta-blocantele inhiba reactiile cardiovasculare compensatorii in cazul socului sau hipotensiunii arteriale care pot fi produse de acest analgezic. Administrarea concomitenta cu sultoprida este contraindicata, datorita riscului tulburarilor de ritm cardiac, care pot fi produse de acest neuroleptic (efect bradicardizant aditiv). Asocierea cu antiaritmice (amiodarona, propafenona, chinidina, disopiramida) poate determina tulburari de contractilitate, automatism si conductibilitate prin inhibarea mecanismelor simpatice. Beta-blocantele reduc reactiile compensatorii simpatice cardiovasculare in cazul asocierii cu anestezice halogenate. Administrarea concomitenta cu blocante ale canalelor de calciu (diltiazem, verapamil) creste riscul deprimarii miocardice; asemenea asociatie obliga la multa prudenta si este contraindicata la bolnavii cu deficit de pompa cardiaca, bradicardie marcata sau tulburari de conducere. Atenololul mareste efectul medicamentelor antihipertensive; pentru antihipertensivele centrale (metildopa, clonidina, rezerpina) creste efectul bradicardizant si de incetinire a conducerii. Antidepresivele triciclice, neurolepticele si baclofenul, administrate concomitent cu atenolol, cresc riscul hipotensiunii arteriale ortostatice. Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) si glucocorticoizii reduc efectul antihipertensiv al atenololului prin favorizarea retentiei hidrosaline. Asocierea cu insulina sau antidiabetice orale impune dozarea glicemiei, eventual ajustarea dozei de antidiabetic (reactiile hipoglicemice sunt crescute si prelungite, simptomele vegetative ale hipoglicemiei sunt mascate). Tratamentul cu beta-blocante trebuie intrerupt, daca este posibil, inaintea investigatiilor radiologice cu substante de contrast iodate datorita riscului reactiilor adverse severe. Cimetidina creste concentratia plasmatica a atenololului prin inhibarea metabolizarii hepatice a acestuia, marind riscul reactiilor adverse (de exemplu bradicardie marcata). Atenololul creste nivelul plasmatic al lidocainei prin diminuarea metabolizarii hepatice a acesteia, marind riscul reactiilor adverse cardiace si neurologice. Inductoarele enzimatice (de exemplu fenobarbital, rifampicina) scad nivelul plasmatic al atenololului prin accelerarea metabolizarii hepatice, micsorand efectele sale terapeutice. Compusii de magneziu, aluminiu si calciu scad absorbtia digestiva a atenololului; se recomanda un interval de 2-3 ore intre administrarea acestor preparate si atenolol. Atentionari speciale La pacientii cu angina pectorala tratamentul nu trebuie intrerupt brusc (aceasta poate determina tulburari de ritm grave sau poate precipita un infarct miocardic acut); dozele se reduc treptat; daca este necesar, se introduce un alt antianginos in aceasta perioada, pentru a evita agravarea anginei pectorale. Initierea tratamentului cu beta-blocante β1-selective la pacientii cu astm bronsic sau bronhopenumopatie cronica obstructiva trebuie facuta cu doze mici. Se recomanda efectuarea periodica a probelor functionale respiratorii in timpul tratamentului. Daca apar crize de dispnee se pot administra medicamente bronhodilatatoare stimulante beta2-adrenergice. La pacientii cu insuficienta cardiaca controlata terapeutic, tratamentul trebuie initiat cu doze mici, care pot fi crescute treptat sub supraveghere medicala. Datorita efectului dromotrop negativ, beta-blocantele se v