CARVEDILOL LPH 12,5 MG X 30

Descriere

Compoziţie Carvedilol LPH 6,25 mg Un comprimat conţine carvedilol 6,25 mg şi excipienţi: celuloza microcristalină, croscarmeloză sodică, ulei hidrogenat din seminţe de bumbac, dioxid de siliciu coloidal anhidru, stearat de magneziu. Carvedilol LPH 12,5 mg Un comprimat conţine carvedilol 12,5 mg şi excipienţi: celuloza microcristalină, croscarmeloză sodică, ulei hidrogenat din seminţe de bumbac, dioxid de siliciu coloidal anhidru, stearat de magneziu. Carvedilol LPH 25 mg Un comprimat conţine carvedilol 25 mg şi excipienţi: celuloza microcristalină, croscarmeloză sodică, ulei hidrogenat din seminţe de bumbac, dioxid de siliciu coloidal anhidru, stearat de magneziu. Grupa farmacoterapeutică: medicamente alfa şi beta-blocante. Indicaţii terapeutice Tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale. Carvedilol LPH poate fi utilizat singur sau în asociere cu alte medicamente antihipertensive. Tratamentul anginei pectorale cronice stabile. Tratament adjuvant în insuficienţa cardiacă stabilă, moderată sau severă, în completare la terapia cu diuretice, digitală, inhibitori ai enzimei de conversie şi /sau alte vasodilatatoare. Contraindicaţii Hipersensibilitate la carvedilol sau la oricare dintre excipienţii medicamentului, Insuficienţă cardiacă necontrolată terapeutic sau insuficienţă cardiacă severă (insuficienţă cardiacă decompensată clasa IV NYHA ce necesită terapie inotropă intravenoasă), Astm bronşic, bronhopneumopatie cronică obstructivă, hipertensiune pulmonară, cord pulmonar, Hipotensiune arterială severă (tensiune arterială sistolică <85 mmHg), Şoc cardiogen, Bradicardie severă (sub 50 bătăi pe minut în repaus), Sindromul sinusului bolnav inclusiv bloc sinoatrial (dacă nu este instalat un stimulator cardiac permanent), Bloc AV de gradul II sau III (dacă nu este instalat un stimulator cardiac permanent), Feocromocitom netratat, Insuficienţa hepatică severă, Acidoză metabolică, Angina Prinzmetal, Boli arteriale periferice severe. Precauţii Hipotensiune arterială ortostatică: în special la debutul tratamentului cu carvedilol şi la creşterea dozei, poate să apară hipotensiune arterială ortostatică, cu ameţeală şi vertij, uneori cu lipotimie. Pacienţii cu insuficienţă cardiacă, vârstnicii sau pacienţii care fac tratament concomitent cu alte antihipertensive sau diuretice sunt mai expuşi la risc. Aceste reacţii pot fi prevenite prin administrarea unor doze iniţiale mai scăzute, prin ajustarea atentă a dozei de întreţinere şi prin administrarea medicamentului după masă. Pacienţii vor fi sfătuiţi cum să evite simptomele hipotensiunii ortostatice (precauţii la trecerea în ortostatism; în caz de vertij pacientul va adopta poziţia şezândă sau clinostatismul). Pacienţii vârstnici vor începe tratamentul cu doze mai mici (vezi Doze şi mod de administrare). Întreruperea tratamentului: dacă tratamentul cu carvedilol (sau alte beta blocante) este brusc întrerupt, pot apare transpiraţie, tahicardie, dispnee, agravarea anginei pectorale. Pacienţii cei mai expuşi la risc sunt cei cu angină pectorală la care se poate produce un accident coronarian acut. Dozele trebuie reduse treptat, în 1 - 2 săptămâni. Dacă tratamentul este întrerupt mai mult de 2 săptămâni, se va relua cu cea mai mică doză. Insuficienţă hepatică: Carvedilol LPH poate determina în mod excepţional insuficienţă hepatică. Când apare suspiciune clinică de afectare hepatică, funcţia hepatică va fi verificată. În caz de insuficienţă hepatică, pacientul trebuie să întrerupă tratamentul cu Carvedilol LPH. De regulă, funcţia hepatică se normalizează după întreruperea tratamentului. Interacţiuni Antiaritmice Au fost observate cazuri izolate de afectare a conducerii la nivel atrio-ventricular, rareori însoţite si de tulburări de hemodinamică, la pacienţii care sunt în tratament cu carvedilol şi diltiazem, verapamil şi/sau amiodaronă administrate oral. La fel ca pentru alte beta-blocante, este necesară monitorizarea ECG şi a tensiunii arteriale la administrarea carvedilolului concomitent cu blocante ale canalelor de calciu de tip verapamil şi diltiazem deoarece riscul apariţiei tulburărilor de conducere la nivel atrioventricular sau al precipitării insuficienţei cardiace este crescut (prin efect sinergic). O atentă monitorizare trebuie efectuată atunci când se administrează concomitent carvedilol cu antiaritmice de clasa I sau amiodaronă pe cale orală. La pacienţii aflaţi în tratament cu amiodaronă, au fost raportate bradicardie, stop cardiac, fibrilare ventriculară, la scurt timp de la iniţiarea tratamentului cu betablocante. De asemenea există risc de insuficienţă cardiacă în cazul administrării concomitente de carvedilol şi antiaritmice din clasa Ia sau Ic administrate intravenos Tratamentul concomitent cu rezerpină, guanetidină, metildopa, guanfacină şi inhibitori de monoaminooxidază (cu excepţia inhibitorilor MAO-B) poate duce la scăderea adiţională a frecvenţei cardi