Cei care cumpara stele

Descriere

După primele 20-30 de pagini, cititorul la început sceptic sau numai blazat din mine și-a regăsit bucuria lecturii. Fraza impecabilă, lucrată în filigran, forța și bogăția imaginilor, exotismul lumii care se ivea sub ochii mei, cu împărați, astrologi, djinni, alchimiști în căutarea pietrei filosofale sau aventurieri călătorind peste mări și țări, trezeau simțuri ațipite, invitau la visare cu ochii deschiși, reînviau lumea de basm a copilului uitat undeva în depărtarea anilor. O poveste desprinsă parcă din O mie și una de nopți, fermecătoare, profundă și de un pitoresc învolt, răsplătindu-și cu asupra de măsură cititorul. Petru Cimpoeșu Dintr-o fascinantă galaxie poetică pe care a construit-o cu migală timp de câteva decenii, Anca Mizumschi ne trimite acum o cometă în proză. Este o carte şlefuită ca un diamant, cu personaje enigmatice şi încântătoare purtând în ele mistere şi drame, doldora de exotisme, dar şi de pasarele afective savant construite. Anca Mizumschi ne îmbarcă în multiple călătorii pe axe istorice şi geografice, între Orient şi Occident, între fabule filosofice şi experienţe onirice… Surprinzătoare, delicioasă prin abundenţa de informaţii şi prin precizia descrierilor, Cei care cumpără stele este un fel de labirint literar scăpând tuturor tentativelor de catalogare şi din care, hipnotizat de arome şi poveşti, nu mai vrei să ieşi. Matei Vișniec Musa trimisese până atunci două scrisori. Una în care povestea despre porturi cu nume străine, despre stâncile fără număr ale Mediteranei, naufragii și pirați de care auzise, dar care pe ei îi ocoliseră; cea de a doua, despre fortificațiile Genovei, străzi înguste și dealuri portocalii și noua casă de la Spezia, aflată în construcție. Meryem, vrei să știi ce face fiul tău? Meryem, a scris Musa, vrei să-ți citesc? Numele băiatului venea în valuri mari, care se loveau unele de celelalte și ștergeau literele din cuvinte, inima îi bătea din ce în ce mai repede de spaima că va pierde tot ce era scris în capul ei, dar de fiecare dată dădea din cap că nu. În sinele ei, lumea se îngustase și nu mai încăpeau alte amintiri. Îi făcea rău atâta viață.