eBook Dor de Athos - Calin Pintea

Descriere

Calin Pintea propune citirii un jurnal de idei si idiograme, de ganduri si vindecari, un desfasurator de nostalgii si realitati in care se topeste taina Muntelui Athos, izvor de cunoastere imediata a lui Dumnezeu. ''Muntele Athonului este locul rugaciunii, locul pocaintei, locul tacerii, locul strapungerii inimii, locul harului, locul indumnezeirii. Aceasta carte este un alt loc minunat in care se oglindeste Cerul.'' - Arhimandrit Efrem, Staretul Sfintei si Marii Manastiri a Vatopedului ''Cartea pe care o cititi deja, a prietenului Calin Pintea, poarta cu sine toata taina de metafora a Muntelui Athos. Nu intamplator se si cheama Dor de Athos. Pentru ca este ca o continua revenire la conjunctia de Har a comuniunii si parasirea grupului de impreuna calatori - in diferite ipostase si masuri de timp -, un fel de aritmie a inimii unei cautari continue. De sine, mai intai, si de Dumnezeu, iarasi mai intai. Pentru ca in scriitura lui Calin Pintea - nu doar din aceasta carte-marturie, ci din toate marturiile-carti - simti mereu spovada unei neputinte si irmosul unei biruinte luminoase. Veti citi un soi rar de jurnal, un jurnal de idei si idiograme numai de istetimea autorului intelese si daruite noua cu intelepciunea unui Duh care creste in inima sa si-i creste inima, sa incapa Dumnezeu si noi, oamenii-asteptare. Oamenii care nu vedem ce vede el si nu auzim suierul de miere al pneumei din stupul-Rai al Athosului. Incercat de ganduri si vindecandu-si gandirea, Calin Pintea, printre rarii ardeleni zambitori, propune citirii noastre un jurnal de suflet - Bitacora -, un desfasurator de nostalgii si realitati in care se topeste taina Muntelui-Metafora.'' - Parintele Constantin NECULA Calin Pintea: ''Ca fiecare dintre noi, mai am momente in care viata ma incearca si iarba vrajbei noastre este parca mai deasa ca oricand. Atunci... imi indemn gandurile sa se inalte, ma catar pe aripile lor si le indrept catre tinutul unde omul se poate adanci in sine insusi: spre ''Gradina Maicii Domnului''. Inchid ochii, culeg un zambet maiastru, apoi ma avant in vazduh. Pictez cerul cu zambetele mele, la fel de albastre ca vesmintele Maicutei. Sunt ram pe care se impleteste lumina. Soapta de dor. Vantul, aripa muiata in zare, ma ajuta sa-mi incerc puterile cu harjoana fluturilor. Curand iau forma de petala si ma scald in parfumul florilor. Este atat de bine aici. Ma simt ca o albina ce se intoarce la fagurele dintai... Respir soare... Ating ghirlandele seninului... Inspir adanc aerul reavan si... sunt atat de fericit... Sa scriu o carte despre Athos?... Sa spun ce simt, cum zbor?... Sa talmacesc necuprinsul in cuvinte?... Nu mi-e deloc usor...''