GLIBOMET 400 MG/2,5MG X 60

Descriere

Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să utilizaţi acest medicament. - Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi. - Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. - Acest medicament a fost prescris pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi simptome cu ale dumneavoastră. - Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravǎ sau dacă observaţi orice reacţie adversǎ nemenţionatǎ în acest prospect, vă rugăm să-i spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului. În acest prospect găsiţi: 1. Ce este Glibomet şi pentru ce se utilizează 2. Înainte să utilizaţi Glibomet 3. Cum să utilizaţi Glibomet 4. Reacţii adverse posibile 5. Cum se păstrează Glibomet 6. Informaţii suplimentare 1. CE ESTE GLIBOMETŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ Glibomet este o combinaţie de două medicamente antidiabetice orale, care aparţin unor clase farmacologice diferite: metformina (aparţine clasei denumite biguanide) şi glibenclamida (aparţine clasei denumite derivaţi de sulfoniluree). Glibenclamida stimulează eliberarea insulinei din pancreas. Metformina creşte răspunsul organelor şi ţesuturilor la acţiunea insulinei. Glibomet este utilizat pentru tratamentul diabetului zaharat de tip 2 (insulino-independent), atunci când nu poate fi controlat numai prin dietă sau numai prin dietă şi tratament cu un singur medicament antidiabetic (fie medicamente care conţin derivaţi de sulfoniluree, fie medicamente care conţin biguanide). 2. ÎNAINTE SĂ UTILIZAŢI GLIBOMET Nu utilizaţi Glibomet - dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la metformină şi glibenclamidă, alţi derivaţi de sulfoniluree, alte sulfonamide sau la oricare dintre celelalte componente ale Glibomet (vezi pct. 6) - dacă aveţi diabet zaharat care a apărut în timpul sarcinii (diabet zaharat gestaţional) - dacă aveţi diabet zaharat de tip 1 (insulino-dependent) - în comă diabetică sau precomă diabetică - dacă aveţi o valoare a creatininei din sânge de peste 12 mg/l - dacă sunteţi diabetic şi aţi avut în trecut acidoză lactică (o afecţiune determinată de creşterea concentraţiei de acid lactic în sânge) - dacă aveţi o tulburare severă a funcţiei ficatului sau rinichilor (insuficienţă a ficatului sau rinichilor) - dacă urmaţi un tratament cu medicamente diuretice sau antihipertensive care ar putea modifica funcţia rinichilor - dacă vi se efectuează urografie sau angiografie (investigaţii diagnostice în cadrul cărora se administrează intravenos o substanţă de contrast) (vezi, de asemenea, “Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Glibomet”) - dacă suferiţi de boli cardiovasculare severe (insuficienţă cardiacă, şoc toxic sau cardiogen, infarct miocardic recent, angină pectorală instabilă, tulburări de circulaţie arterială periferică) - dacă aveţi insuficienţă respiratorie - dacă aveţi insuficienţă corticosuprarenaliană - dacă aveţi intoxicaţie acută cu alcool etilic sau suferiţi de alcoolism cronic - dacă urmaţi o dietă cu conţinut caloric foarte mic, mai ales dacă în cursul dietei sunt perioade de subalimentare - dacă suferiţi de boli distrofice severe - dacă aveţi o hemoragie acută severă - dacă aveţi gangrenă - cu două zile înainte de sau după o intervenţie chirurgicală - dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi - dacă aveţi infecţii severe - dacă aveţi o afecţiune numită porfirie - dacă sunteţi deshidratat - dacă utilizaţi concomitent medicamente care conţin miconazol Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Glibomet Înainte de începerea tratamentului, medicul dumneavoastră vă va evalua pentru a depista orice factor sau afecţiune care ar putea favoriza apariţia acidozei lactice - de exemplu, dacă suferiţi de insuficienţă a ficatului sau rinichilor, insuficienţă cardiacă sau respiratorie, intoxicaţie acută cu alcool etilic, subalimentare prelungită, tratament cu diuretice sau în caz de tulburări gastro-intestinale. Medicul dumneavoastră vă va sfătui cum să recunoaşteţi simptomele acidozei lactice (greaţă şi lipsa poftei de mâncare, febră, vărsături, crampe musculare, respiraţii ample şi frecventei, stare generală de rău, dureri abdominale, diaree şi, uneori, stare confuzională şi pierderea conştienţei). În timpul tratamentului s-ar putea să aveţi episoade de hipoglicemie. Acestea se manifestă adesea prin tremurături, senzaţie de foame, greaţă, oboseală, dureri de cap, tulburări de vedere, transpiraţii, palpitaţii, dificultăţi în vorbire , confuzie şi chiar pierderea conştienţei. În general, aceste hipoglicemii se pot corecta prin administrarea de glucide (zahăr). Cu toate acestea, în unele cazuri, este necesară internarea pentru a restabili nivelul glicemiei. Pentru a evita episoadele de hipoglicemie, trebuie să ţineţi cont de următoarele informaţii: - este foarte important să respectaţi un orar precis al meselor, care trebuie să includă micul dejun, deo