Habarnam in Orasul de Piatra. Povestiri fantastice

Descriere

Traducere de Gabriela Russo SURPRIZA! Uimitoarele aventuri ale prichindeilor din Orasul Florilor continua! In lumea lui Habarnam si a prietenilor sai nici nu se termina bine o peripetie, ca incepe alta. Dupa zborul cu balonul in Orasul Verde, drumul in Orasul Soarelui si aventura cosmica pe Luna, calatoriile au devenit foarte populare printre prichindei. De data aceasta, ei pornesc intr-o expeditie cu plutele pe valurile in-spu-mate ale paraului Castravetilor. Habarnam ii pacaleste pe Floricica, Lentila, Grabila si Glontisor sa il aleaga capitanul flotilei, desi nu doar ca nu se pricepe la asa ceva, ba chiar incurca pe toata lumea. Cu toate acestea, expeditia prichindeilor ajunge cu bine pe un taram necunoscut, un desert in mijlocul caruia se ridica Orasul de Piatra, numit astfel fiindca acolo nu creste nicio floare si niciun pom, in schimb sunt cladiri de sticla inalte pana la cer si masinarii de tot felul. Dupa nenumarate aventuri, prichindeii nostri, in frunte cu Surubel si Piulita, construiesc si ei un echipament nemaipomenit, care sparge piatra din tot orasul si da la iveala iarba verde si florile frumos colorate. Totul e sa nu se atinga de el Habarnam! Fragment din carte: Flotila arata minunat. Sase plute se insirau pe oglinda apei si deveneau dintr-odata douasprezece, daca le numarai umbrele pe apa. Prichindeii dadeau frau liber imaginatiei, in mintea lor plutele nu mai semanau intre ele, ci aveau insusiri speciale, potrivit fanteziei fiecaruia. Deasupra velelor multicolore zburau fluturi si libelule care se asezau uneori sa se odihneasca pe marginea plutelor. Stietot se apuca imediat de lucru. Desena rapid o libelua, vorbind de unul singur, cuprins de uimire: - Niciodata n-am vazut atat de aproape o libelula. E asa fel facuta de natura, incat, daca o cercetezi cu atentie, poti construi un libelavion dupa modelul ei! Splendoareanaturii era de nedescris. Floricica incerca sa-si noteze primele impresii in jurnalul sau: In jurul nostru se intind lunci nesfarsite. Firele drepte de iarba sunt acoperite de boabe de roua, care stralucesc in razele soarelui ca niste mici briliante. Deasupra apei pluteste o ceata subtire care da un plus de farmec ca-n poveste. Pare ca roua de diamant sta atarnata in ceata...Ah, ce mireasma! O mireasma care vine de la iarba si flori. Pur si simplu n-o poti descrie! E un parfum pe care nu l-am intalnit niciodata , nici macar pe strada unde m-am nascut, strada Clopoteilor. La ora pranzului, ca flotila sa nu-si incetineasca ritmul sau sa se opreasca, aparu siropoplanorul zburand printre fluturi si libelule . Bombonica, aflata la bordul lui, le imparti tuturor dintr-un termos special mancare fierbinte si inghetata. In timpul asta, flotila se indeparta tot mai mult de orasul Florilor, luand-o pe jos pe cursul apei. Peisajul incepu sa se schimbe . Pe maluri nu mai era vegetatie bogata. Doar langa apa cresteau fire de iarba, tufe si salcii tinere, verzi si pline de seva, iar departe , pe ambele maluri, se intindea stepa. Acolo iarba era destul de uscata, avea o culoare galbena-cafenie. - Mi se apare ca ajungem in desert, zise Stietot. Paraul Castravetilor curgea acum printre coline. Un mal era jos, cu lunci inundate, celalalt era inalt si abrupt. In unele locuri apa era adanca si navalnica. Habarnam se plimba pe punte si repeta intruna: - Asa-i mai bine. Mergem agale, ca-n caruta.