KETOMAG 100 MG X 10

Descriere

Compoziţie Un supozitor conţine ketoprofen 100 mg şi excipienţi: grăsimi solide de semisinteză (Suppocire AM). Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi de acid propionic. Indicaţii terapeutice Ketomag este indicat în tratamentul: - afecţiunilor reumatismale cronice, în special poliartrită reumatoidă, spondilartrită anchilozantă (sindrom Fiessinger-Leroy-Rieter), reumatism psoriazic; - anumitor artroze dureroase şi invalidante; - reumatismelor abarticulare (periartrită scapulohumerală, tendinită, bursită); - artrozelor; - artritelor microcristaline; - lombalgiilor, radiculalgiilor severe. Contraindicaţii - hipersensibilitate la ketoprofen, la alte antiinflamatoare nesteroidiene sau la oricare dintre excipienţii produsului; - antecedente de crize de astm bronşic sau reacţii alergice declanşate de ketoprofen, alte antiinflamatorii nesteroidiene sau acid acetilsalicilic; - ulcer gastroduodenal în evoluţie; - insuficienţă cardiacă severă - insuficienţă hepatocelulară severă; - insuficienţă renală severă; - antecedente recente de rectite sau rectoragii; - copii sub 15 ani; - trimestrul III de sarcină. Precauţii Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor După administrarea acidului acetilsalicilic şi/sau a altor antiinflamatoare nesteroidiene pacienţii cu astm bronşic asociat cu rinită cronică, sinuzită cronică şi/sau polipoză nazală prezintă risc mai mare de reacţii alergice decât restul populaţiei; administrarea ketoprofenului poate declanşa o criză de astm bronşic, îndeosebi la pacienţii alergici la acidul acetilsalicilic sau la alte antiinflamatoare nesteroidiene. Pe parcursul tratamentelor prelungite se recomandă monitorizarea hemogramei, a funcţiilor hepatică şi renală. Interacţiuni Anumite medicamente sau clase terapeutice pot favoriza apariţia unei hiperkaliemii: sărurile de potasiu, diureticele hiperkaliemiante, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei, inhibitorii angiotensinei II, antiinflamatoarele nesteroidiene, heparina, ciclosporina şi trimetoprimul. Ketoprofenul poate modifica activitatea unor medicamente, exercitând un efect de inhibare sau de potenţare a acestora în cazul administrării concomitente; este necesară supravegherea atentă a stării clinice şi biologice a bolnavului. Trebuie evitate următoarele asocieri ale ketoprofenului deoarece: - poate creşte efectele anticoagulantelor orale şi ale heparinei (creşterea riscului hemoragic prin inhibarea funcţiei plachetare şi agresiune asupra mucoasei digestive); dacă asocierea nu poate fi evitată este necesară supravegherea clinică şi biologică atentă; - poate creşte efectul sulfamidelor antidiabetice; - creşte litemia, cu riscul atingerii de valori toxice, prin diminuarea excreţiei renale de litiu; necesitatea asocierii impune supravegherea atentă a litemiei şi ajustarea dozei în timpul şi după întreruperea tratamentului cu ketoprofen; - creşte toxicitatea hematologică a metotrexatului prin diminuarea clearance-ului acestuia (se va respecta un interval de cel puţin 12 ore între întreruperea sau începerea unui tratament cu ketoprofen şi administrarea metotrexatului); - creşte riscul hemoragic prin acţiune sinergică cu antiagregantele plachetare: ticlopidină (dacă asocierea nu poate fi evitată este necesară supraveghere clinică şi biologică, incluzând timpul de sângerare); - creşte riscul ulcerogen şi hemoragic digestiv prin asociere cu alte antiinflamatoare nesteroidiene inclusiv doze foarte mari de acid acetilsalicilic). Următoarele asocieri ale ketoprofenului necesită precauţie, deoarece: - poate diminua activitatea diureticelor; - în asociere cu pentoxifilina creşte riscul hemoragic, impunându-se controlul frecvent al timpului de sângerare; - asociat cu zidovudina poate conduce la instalarea unei anemii severe după aproximativ 8 zile de la introducerea antiinflamatoarelor nesteroidiene. Se va ţine cont de următoarele asocieri ale ketoprofenului, deoarece: - poate reduce efectul antihipertensiv al beta-blocantelor, prin inhibarea prostaglandinelor vasodilatatoare; - poate creşte efectul nefrotoxic al ciclosporinelor, în special la vârstnici; - poate diminua eficacitatea dispozitivelor intrauterine (risc controversat); - poate creşte riscul hemoragic asociat tromboliticelor. Atenţionări speciale La debutul tratamentului este necesară urmărirea atentă a volumului diurezei şi funcţiei renale la: pacienţii cu insuficienţă cardiacă, hepatică şi renală cronică, la pacienţii trataţi cu diuretice, după o intervenţie chirurgicală majoră care antrenează o hipovolemie şi, îndeosebi, la vârstnici. La vârstnici este necesară scăderea dozei. Este necesară supravegherea pacienţilor trataţi concomitent cu anticoagulante, deoarece există riscul unor hemoragii gastro-intestinale, caz în care se între