Like me! | Robert Balan

Descriere

Cand cureti depresia de toate zorzoanele literare si alegi sa scrii lucid despre pustiul ei, asa cum o face Robert Balan, incepi sa simti ca in inima poemelor se afla un animal viu, feroce, care sta la panda, gata sa te sfasie. Ce avem aici e literatura in cea mai pura forma. As pune un sticker de avertizare pe cartea asta: Atentie, fiare salbatice! (Matei Florian) In literatura romana contemporana a inceput sa fie folosita din ce in ce mai des sintagma de literatura feminina ca un fel de substitut pentru literatura scrisa de femei. Situatie stranie de vreme ce ea ignora complet discutiile despre distinctia dintre sex si gen, suprapunand din nou cei doi termeni ca si cum identitatea lor ar fi de la sine inteleasa. Nu numai ca, din cauza acestei confuzii, nici nu s-a mai pus problema scriiturii feminine (cu o mult mai corecta traducere in engleza: women’s writing) si cum poate fi abordata din perspectiva ambelor sexe legitimate social, dar in plus ajunge sa perpetueze chiar eroarea pe care a facut-o Helene Cixous cand a creat aceasta sintagma, un esentialism extrem prin identificarea completa a femininului cu corpul femeii si definirea termenului in acelasi sistem al gandirii binare.Plecand de aici, cartea lui Robert Balan ar trebui sa reaprinda in campul literar romanesc dezbateri in jurul acestei probleme. Nu este nicidecum o scriitura feminina in sensul dat de Cixous, totusi apar anumite trasaturi considerate absolut specifice literaturii scrise de femei si „marci” ale feminitatii: vulnerabilitatea, depresia traita ca stare paralizanta ce degradeaza orice relatie cu lumea izoland, si nu ca impuls creator al spiritului genial. Este vorba aici de o depresie cauzata de un context cu care masculinul nu s-a identificat niciodata, pe care l-a privit cumva din exterior ca fiindu-i opus si apartinand doar ei, femeii: nasterea si cresterea copiilor. Si, din acest punct, cred ca ar trebui sa inceapa si discutia noastra pentru o rescriere justa a genului masculin: relatia lui cu ceea ce ii este atat de strain. (Iulia Militaru)