Misterioasa disparitie a unui pitic de gradina

Descriere

Suntem cu toții niște umbreDe om dezamăgit un pic,Ne consolăm însă cu gândulCă omul e și mai pitic.Suntem cu toții cam ridicoliȘi la gândire cam greoi,Dar omul fără sens în viațăE mai ridicol decât noi. Fiecare grădină are piticii ei: bucătari, florari sau jucători de cărți, pitici cu telefon, binoclu sau telecomandă. Din plastic, ceramică, ghips sau lemn.Din când în când, se strâng cu toții sub clar de lună pentru a se încărca de energie și... a mai uita de oameni. Neglijate, micile obiecte-ființe hotărăsc să părăsească grădinile, la îndemnul lui Filip, băiatul care le călăuzește, roiuri-roiuri, cu sunetul legendar al fluierului.Revolta piticilor naște o aprigă dezbatere publică despre sensul vieții, iar proprietarii lor, cu sufletul răscolit, își cântăresc cu luciditate idealurile pierdute și bucuriile uitate