OSPAMOX 1000 MG X 12

Descriere

Compoziţie Un comprimat filmat conţine amoxicilină 1000 mg sub formă de amoxicilină trihidrat şi excipienţi: stearat de magneziu, povidonă (K 25), amidonglicolat de sodiu, celuloză microcristalină, dioxid de titan (E 171), talc, hipromeloză. Grupa farmacoterapeutică: antibiotice beta-lactamice, peniciline, peniciline cu spectru larg. Indicaţii terapeutice OSPAMOX 1000 mg este indicat în tratamentul infecţiilor determinate de germeni sensibili la amoxicilină: Infecţii ale tractului respirator: - infecţii ale tractului respirator superior şi infecţii din sfera ORL (otită medie acută, sinuzită); - infecţii ale tractului respirator inferior: bronşită acută şi cronică, pneumonie, abcese pulmonare, tuse convulsivă (perioada de incubaţie şi stadiul incipient). Infecţii ale tractului urogenital: - pielonefrită acută şi cronică, pielită, prostatită, epididimită; - cistită, uretrită, bacteriurie asimptomatică în timpul sarcinii; - gonoree; - infecţii ginecologice (avort septic, anexită, endometrită etc). Infecţii gastro-intestinale: - febră tifoidă, paratifoidă, în special dacă este complicată cu septicemie (în asociere cu un antibiotic aminoglicozidic); controlul purtătorilor de Salmonella; - shigeloză; - infecţii ale căilor biliare (colangită, colecistită). Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi: - leptospiroză; - listerioză acută şi latentă. În afară de cazul când tratamentul parenteral este necesar, OSPAMOX 1000 mg este indicat şi în următoarele condiţii: - tratamentul profilactic de scurtă durată (24 - 48 ore) al pacienţilor care vor suferi o intervenţie chirurgicală (de exemplu extracţii dentare); - endocardită (de exemplu, determinată de enterococi, în monoterapie sau în asociere cu aminoglicozide); - meningită bacteriană (în funcţie de rezultatele antibiogramei; în special la copii); - septicemii determinate de microorganisme patogene sensibile la amoxicilină. Infecţiile cauzate de microorganisme patogene cu sensibilitate dovedită la penicilina G, trebuie tratate preferenţial, cu penicilina G. Contraindicaţii - hipersensibilitate la amoxicilină, la alte antibiotice din grupa penicilinelor, la cefalosporine sau la oricare dintre excipienţi; sensibilitate încrucişată la antibiotice beta-lactamice; - leucemia acută limfatică sau mononucleoza infecţioasă, datorită creşterii incidenţei reacţiilor alergice (erupţii cutanate eritematoase); - infecţii banale; - tulburările severe ale tractului gastrointestinal, cu diaree persistentă sau vărsături, datorită riscului de reducere a absorbţiei (datorită formei farmaceutice); - fenilcetonurie; - copii cu vârsta sub 5 ani (datorită formei farmaceutice). Precauţii Se recomandă atenţionarea pacienţilor asupra riscului de apariţie a reacţiilor alergice şi raportarea lor. Apariţia manifestărilor alergice impune oprirea tratamentului şi administrarea i.v. a tratamentului de urgenţă: epinefrină, antihistaminice, substituţie volemică şi corticoizi. Dacă în timpul tratamentului cu amoxicilină apar erupţii maculopapuloase, tratamentul trebuie continuat doar sub monitorizare atentă şi aplicând măsuri de tratament suportiv. În timpul tratamentului cu amoxicilină se recomandă aport adecvat de lichide şi păstrarea diurezei în limite normale. Numai la pacienţii cu forme uşoare de colangită sau colecistită şi neasociate cu colestaza se recomandă administrarea antibioticelor. În cazul utilizării îndelungate a amoxicilinei, în doze mari, se recomandă monitorizarea funcţiei hepatice, funcţiei renale şi teste urinare de rutină, la pacienţii cu afectarea anterioară a funcţiei renale şi la pacienţii la care apar reacţii de hipersensibilizare cutanată la administrarea de amoxicilină. Eficacitatea antimicrobiană a aminoglicozidelor administrate parenteral pacienţilor cu insuficienţă renală severă poate fi redusă prin administrarea amoxicilinei. Se recomandă monitorizarea formulei sanguine pentru determinarea anticorpilor îndreptaţi împotriva elementelor figurate ale sângelui, în special anticorpii antieritrocitari din anemia hemolitică. În timpul tratamentului îndelungat trebuie acordată atenţie posibilităţii creşterii bacteriilor sau fungilor amoxicilin – rezistenţi. Infecţiile secundare trebuie tratate adecvat. Apariţia unei diarei severe şi persistente ridică suspiciunea unei colite pseudo-membranoase indusă medicamentos (striuri de sânge, mucus, diaree apoasă, durere abdominală difuză sau colicativă, febră şi ocazional, tenesme). Deoarece aceste cazuri au potenţial letal, OSPAMOX 1000 mg trebuie imediat întrerupt şi instituit tratament antimicrobian specific (de exemplu: vancomicină oral, 250 mg la 6 ore). Medicamentele antiperistaltice sunt contraindicate. La pacienţii cu gonoree şi care sunt suspectaţi de leziuni de sifilis primar, tratamentul va fi precedat de o examinare microscopică a secreţiilor în câmp întunecat. Toate celelalte cazuri de pacienţi suspectaţi de coinfecţie cu sifi