Pachet Ecouri Mediteraneene

Descriere

Zilele de sticlăEste naivă, dar privirea ei piezișă observă lucruri pe care ceilalți le ignoră. Este vulnerabilă, dar rezistă ferocității vremii sale. Este un personaj literar magnific. Vocea Redentei va dăinui mult timp după ce veți fi parcurs ultima pagină.Redenta s-a născut la Castrocaro în ziua asasinării lui Matteotti. În sat se zvonește că ar fi blestemată cu ghinion și că nu va apuca nici măcar sărbătoarea Sfântului Rocco. Și totuși, în prag de sărbătoare, ea este încă în viață, în timp ce Matteotti este mort. Așa începe cu adevărat fascismul – și, odată cu el, povestea Redentei, a familiei și a semenilor săi. Este o lume a violenței radicale – Ventennio (cei douăzeci de ani de fascism), războiul, dominația masculină – și totuși, una plină de nădejde.Chiar și atunci când Bruno, iubitul din copilărie al Redentei, care îi promisese că o să o ia de nevastă în ciuda piciorului ei strâmbat de poliomielită, dispare fără motiv, ea nu încetează să îl aștepte. Iar când demnitarul fascist Vetro o alege ca soție, sadismul pe care i-l impune nu reușește să stingă în ea instinctul de salvare a celorlalți, înainte de ea însăși. Viața Redentei se intersectează cu cea a lui Iris, partizană în banda legendarului comandant Diaz. Dar în ochiul de sticlă al lui Vetro, șchioapa și iscoada, mireasa și luptătoarea sunt, până la urmă, aceeași femeie, fracturată de același veac.Intens și curajos, Zilele de sticlă este romanul fragilității umane și al speranței îndârjite în fața urgiei istoriei. Am fost literalmente șocată de această carte (în care, evident, foarte puține lucruri merg așa cum mă așteptam). Mi-a atins sufletul și mi-a umplut ochii de lacrimi. Emoțional, îmi voi reveni peste câțiva ani ?. Nicoletta Verna, așteaptă factura psihologului meu!  - Chiara Personaje tridimensionale și tradiții romagnole pe care autoarea le descrie extrem de frumos. Istoria Italiei se împletește cu povestea protagoniștilor și dă naștere unei narațiuni care m-a ținut captivată de carte până la final - Andreea Nu este ușor să îți găsești cuvintele după ce ai citit Zilele de sticlă. Nicoletta Verna ne oferă un roman feroce și delicat, dur precum timpul în care este plasat și fragil precum sufletele celor două protagoniste, Redenta și Iris. - ElisaPortocale amareÎntre anii 1920 și 1960, Nardina, Sabedda și Carlotta luptă și iubesc pe fundalul unei lumi în schimbare, care trece prin fascism și război și ajunge, în cele din urmă, să spere în reconstrucție. Viața îi rezervă fiecăreia încercări cumplite, precum și puterea unei iubiri mai presus de judecata bărbaților. Inspirându-se dintr-o poveste adevărată, Milena Palminteri debutează cu un roman matur și copleșitor, scris într-o limbă plină de nuanțe și populat de personaje memorabile, ce își îmbrățișează destinul cu o dureroasă demnitate.Recenzii: Un roman superb, scris divin pentru a fi un debut narativ, cu un final care m-a emoționat. – Ilaria Panaiia Ultimele 30 de pagini au fost pentru mine o lacrimă după alta. Această carte mi-a trezit dorința de a mă întoarce în Sicilia... În Sicilia acelor vremuri... ❤️ – Rosaria Giove Portocalele amare intră cu dreptul printre cele mai frumoase cărți pe care le-am citit vreodată. Frumoasă, frumoasă, frumoasă! – Carmen Marciante Fundalul unei Sicilii amare a dat un parfum incredibil acestor pagini. Atmosfera din perioada fascistă și apoi din perioada postbelică i-a dat un gust aparte, aproape nostalgic. – Valeria Este povestea unor femei care își înfruntă destinul cu puterea pe care doar femeile o au. Frumoasa Sicilie, cu gusturile și culorile sale, cu senzațiile și sentimentele intense. Am admirat marele talent expresiv al autoarei și sper să citesc curând o nouă lucrare de-a ei. – Daniela Boni Nu este niciun cuvânt pus aiurea în această istorie, niciun fragment care să nu ajungă exact acolo unde trebuie. Totul își găsește rânduiala, fiecare situație își va avea rezolvarea. Doar acel gol din inima Carlottei pare să nu aibă liniște. – La Libridinosa Acest roman este o broderie, inspirată din scrisul Milenei Palminteri, un stil care amintește de clasici, primitor, învăluitor și captivant pentru cititor până la punctul în care acesta nu mai poate respira, dornic să afle cum se vor împleti firele! Este o broderie ale cărei culori amintesc de albastrul acelei mări limpezi și imaculate, dar și de ariditatea unui ținut aspru, uneori ostil, ai cărui locuitori au învățat să-și păzească spatele de dușmani, dar mai ales de prieteni. – Carla Mă întreb dacă și cărțile pot emana un miros? Și nu mă refer la mirosul de hârtie – e aproape evident! Vorbesc despre parfumurile conținute într-o poveste. Pentru că, dacă ar fi așa, acest roman ar mirosi a soare, sare și citrice, a iubire, dispreț și mare, a singurătate, a intrigi și a acea Sicilie care a fost și poate că încă este și astăzi. - Chiar