Planificarea „lichidarii” Bisericii Romane Unite | Emanuel Cosmovici

Descriere

Planificarea „lichidarii” Bisericii Romane UniteIn acest volum 8 prezentam planul, de provenienta stalinista, proiectat in vederea „lichidarii” Bisericii Greco‑Catolice din Romania. Pe parcurs, va trebui sa facem referiri si la modul in care a fost aplicat acest plan. Dar prezentarea efectiva a desfasurarii „lichidarii” pe teren se va face in volumul 9.Subliniem inca de la inceput faptul ca evenimentele descrise in volumele 8 si 9 s-au desfasurat doar intre anii 1944 si 1948. De ce trebuie dovedita si inteleasa persecutia din ura fata de credinta, care a dus la moartea episcopilor greco‑catolici? a) In primul rand, este o cerinta seculara a Bisericii: Este bineinteles necesar sa se gaseasca dovezi de necontestat asupra disponibilitatii pentru martiriu, pentru varsarea sangelui, ca si asupra acceptarii lui din partea victimei, dar este tot atat de necesar sa apara, direct sau indirect, insa intotdeauna intr‑un mod moralmente sigur, acel odium fidei [„ura fata de credinta”] din partea persecutorului. In lipsa acestui element, nu va fi un martiriu veritabil, conform doctrinei teologice si juridice dintotdeauna a Bisericii.[1] b) Deoarece persecutia a avut loc la mai multe niveluri, care nu se disting cu usurinta.Astfel, in urma analizei documentelor si a marturiilor, s‑a ajuns foarte repede la concluzia ca a existat mai intai o persecutie impotriva Bisericii Romane Unite cu Roma (a Bisericii Greco‑Catolice din Romania) in ansamblul sau, iar in cadrul acesteia, unul dintre obiective a fost persecutia impotriva intregului Episcopat, prelungita apoi cu persecutia particulara impotriva fiecarui episcop in parte, pana la moartea acestuia.c) Deoarece intelegerea persecutiei permite intelegerea cauzei pentru care si-au dat viata episcopii.In acest sens, exista o opinie dupa care suferinta din ancheta sau moartea intr‑o inchisoare comunista (cu regim de exterminare) sunt suficiente pentru a dovedi martiriul. Un raspuns clasic la aceasta opinie este dat de Sfantul Toma din Aquino (1225‑1274) in comentariul sau la Epistola catre Efeseni (3,1): „Nu pedeapsa il face pe martir, ci cauza […]”[2]. Or, cauza pentru care au murit episcopii se poate clarifica doar daca se intelege persecutia.