TEOTARD 200 MG X 40

Descriere

Compoziţie Teotard 200 mg O capsulă cu eliberare prelungită conţine teofilină 200 mg. Teotard 350 mg O capsulă cu eliberare prelungită conţine teofilină 350 mg. Excipienţi: Conţinutul capsulei – pelete: povidonă, dioxid de siliciu coloidal anhidru, trietilcitrat, copolimer metacrilat de amoniu tip A, copolimer metacrilat de amoniu tip B, talc. Învelişul capsulei: Cap: gelatină, dioxid de titan (E 171), indigotină (E 132), galben de chinolină (E 104) Corp: gelatină, indigotină (E 132), galben de chinolină (E 104) Grupa farmacoterapeutică: alte medicamente pentru tratamentul bolilor obstructive ale căilor respiratorii, sistemice, derivaţi xantinici Indicaţii terapeutice Astm bronşic la copii şi adulţi, bronhopneumopatie cronică obstructivă, emfizem pulmonar, hipertensiune pulmonară asociată cordului pulmonar cronic, tulburări respiratorii în timpul somnului cu origine neurologică centrală. Contraindicaţii Administrarea Teotard este contraindicată la pacienţii cu hipersensibilitate la oricare dintre componenţii produsului şi la produse ce conţin xantine (de exemplu cafeină, teobromină, pentoxifilină), infarct miocardic recent, tulburări acute ale ritmului cardiac (tahiaritmii acute). Precauţii Teotard trebuie administrat cu deosebită atenţie şi doar dacă este neapărat necesar la pacienţii cu angină pectorală instabilă, boli cardiace în care se pot produce tahiaritmii, tensiune arterială foarte crescută, cardiomiopatie hipertrofică obstructivă, epilepsie, disfuncţie hepatică sau renală, porfirie, la pacienţii cu ulcer gastroduodenal sau cu antecedente patologice de ulcer gastroduodenal şi la cei peste 60 ani. La pacienţii cu insuficienţă cardiacă, insuficienţă hepatică (mai ales ciroză), concentraţie plasmatică redusă de oxigen (hipoxemie), hipertermie persistentă, pneumonie, infecţii virale (mai ales gripă), disfuncţii tiroidiene (mai ales hipertiroidie) şi la cei care utilizează anumite medicamente (vezi pct.,,Interacţiuni”) doza de teofilină trebuie redusă. Dacă unui pacient i se schimbă produsul de teofilină administrat cu un altul, trebuie monitorizată cu atenţie modificarea efectelor clinice şi apariţia reacţiilor adverse, şi, dacă este necesar, trebuie ajustată doza administrată. Vă rugăm să anunţaţi medicul dumneavoastră dacă aţi început sau aţi încetat să utilizaţi oricare alt medicament, dacă aţi început sau aţi încetat să fumaţi sau v-aţi modificat dieta. În toate aceste cazuri doza de Teotard trebuie ajustată. Interacţiuni În timpul tratamentului cu Teotard trebuie să evitaţi să consumaţi etanol şi băuturi şi alimente ce conţin metilxantine (de exemplu cafea, ceai, cacao, ciocolată, cola şi alte băuturi similare, băuturi tonice) sau să utilizaţi medicamente din aceeaşi categorie cu teofilina (cafeină, teobromină, pentoxifilină), deoarece aceste substanţe pot potenţa efectul stimulator al teofilinei asupra sistemului nervos central. Efectul teofilinei poate fi potenţat de administrarea concomitentă de alopurinol, cimetidină, disulfiram, fenilbutazonă, fluvoxamină, fluoroquinolone, furosemid, imipenem, interferon-α, izoniazidă, blocante ale canalelor de calciu, lincomicină, macrolide, mexiletină, paracetamol, pentoxifilină, contraceptive orale, probenecid, propafenonă, propranolol, ranitidină, tacrin, tiabendazol, ticlopidină, viloxazină sau vaccin gripal. La pacienţii care sunt trataţi cu teofilină, concomitent cu unul sau mai multe dintre aceste medicamente, trebuie monitorizată concentraţia plasmatică a teofilinei şi, dacă este necesar, trebuie redusă doza administrată. Dacă este administrată concomitent cu ciprofloxacina, doza de teofilină trebuie redusă cu cel puţin 60% şi cu 30% dacă este administrată concomitent cu enoxacina. Efectul teofilinei poate fi diminuat dacă este administrată concomitent cu antiepileptice (de exemplu fenitoină, carbamazepină, primidonă), barbiturice (mai ales fenobarbital şi pentobarbital), isoproterenol, hidroxid de magneziu, morizicină, rifampicină, ritonavir sau sulfinpirazonă. Efectul teofilinei poate fi scăzut, de asemenea, la fumători. La pacienţii care sunt trataţi cu teofilină, concomitent cu unul sau mai multe din medicamentele de mai sus, trebuie monitorizată concentraţia plasmatică a teofilinei şi, dacă este necesar, trebuie crescută doza administrată. Teofilina poate potenţa efectul β-agoniştilor, diureticelor şi rezerpinei. Teofilina poate diminua efectul adenozinei, carbonatului de litiu şi β-antagoniştilor. Tratamentul concomitent cu teofilină şi β-antagonişti trebuie evitat, efectul teofilinei poate fi diminuat. La pacienţii trataţi cu teofilină, anestezia cu halotan poate produce tulburări de ritm cardiac severe. Teofilina poate modifica rezultatele unor teste de laborator: poate creşte cantitatea de acizi graşi şi concentraţia de catecolamine din urină. Atenţionări speciale Copii Teotard nu trebuie administrat la copiii sub 6 ani sau cu greutat