Viața și activitatea lui Spiru C. Haret

Descriere

Ediție aniversară și cuvânt-înainte de Ioan-Aurel PopFișa biografică a autorului de Alina HucaiPe copertă: Statuia lui Spiru Haret din Piața Universității, București, realizată de Ion Jalea în 1935, din marmură de CarraraOmagiu editorial la 175 de ani de la nașterea lui Spiru Haret (15 februarie 1851, Iași – 17 decembrie 1912, București), Omul Școalei , întemeietor vizionar al învățământului românesc modern, matematician, fizician, astronom, profesor, pedagog, ministru al Instrucțiunii și Cultelor, academicianVolum apărut sub egida partenerilor noștri culturali și instituționali: Institutul de Istorie George Barițiu Cluj-Napoca – Academia Română, Inspectoratul Școlar Județean Cluj și Fundația Transilvania LeadersScrisă de filologul și istoricul literar Gheorghe Adamescu, Secretar General al Ministerului Instrucțiunii și Cultelor la începutul secolului XX, această lucrare este prima monografie care a pus bazele reconstituirii biografice și sintezei complexei activități pedagogice, științifice, sociale și politice a lui Spiru Haret. Aflăm astfel cum poate cel mai important și mai implicat ministru al Educației pe care l-a avut România în toate timpurile, cu geniu vizionar, personalitate creatoare și caracter integru, și-a dedicat viața școlii și misiunii de luminare prin carte și învățătură a poporului.IOAN-AUREL POP: O societate viabilă a viitorului – națională, regională, globală sau altminteri – nu poate exista fără o educație sănătoasă și serioasă. Sănătatea educației depinde de noi toți, dar este asigurată concret de cei care iau deciziile, iar aceștia trebuie să fie culți, educați, performanți. Calitatea înaltă a conducătorilor ar predispune la creșterea calității dascălilor, iar din dascăli buni vor ieși absolvenți buni. Spiru Haret ne-a dat modelul. El a creat o școală valabilă și viabilă timp de decenii. El rămâne exemplul de urmat și astăzi, pentru că valorile autentice nu se perimează niciodată. GHEORGHE ADAMESCU: Dacă am zice că toată organizarea școlară cu tendințe practice, cu dezvoltarea educațiunii fizice și a culturii muzicale, este așezată de el, că școala secundară de azi el a făcut-o, că învățământul meseriilor și al agriculturii la sate el le-a creat, că școala primară și normală el a organizat-o, – am zice mult, foarte mult, desigur, pentru un om; dar Haret n-a făcut numai atât. El a văzut în școală numai începutul și numai sâmburele din care trebuia să rodească o mare reformă socială. În istoria vieții sale, se va vedea cum s-a desfășurat planul său de acțiune, cum a urmărit niște idei fundamentale până în cele mai mici amănunte, se va vedea în opera sa lărgimea de concepțiune a filosofului, iluziile poetului, preciziunea matematicului, devotamentul și abnegațiunea apostolului. Căci el a considerat ideile drept forțe care pot să miște lumea, el a avut încredere în izbânda binelui împotriva răului; el a fost un mare optimist, pe care nu l-au descurajat piedicile, nu l-au înfrânt loviturile oricât de grele au fost, ci dimpotrivă toate acestea pare că erau îndemnuri pentru a-și îndoi, a-și întrei puterile. SPIRU HARET, vorbe memorabile: Cum arată astăzi școala, va arăta mâine țara. * Știința de carte este, în ziua de azi, neapărat trebuincioasă oricui. Nu se poate numi om desăvârșit cel care nu are chipul de a se pune în legătură cu întreaga lume și a lua cunoștință prin sine însuși de ceea ce are trebuință să știe pentru folosul sufletesc și de bunăstare atât a sa, a familiei sale, cât și a semenilor săi. * Școala este menită să dea elevilor nu numai instrucțiunea necesară, dar și educațiunea morală și fizică, prin care se poate asigura sănătatea sufletului și a corpului. * Este indispensabil ca tot ce se învață în școală să se învețe cu gândul de a utiliza acel învățământ. * Una din cele dintâi datorii ale unui profesor este de a cunoaște bine pe fiecare școlar, de a urmări, zi cu zi, activitatea lui. * Universitățile să nu fie numai niște școale superioare, un fel de continuare a liceului, ci niște vaste centre de cultură în care să găsească mijlocul de a se manifesta întreaga mișcare culturală a țării în ce are ea mai bun și mai înalt. * O națiune este un organism viu și inteligent, în care fiecare părticică, fiecare individ contribuie, în marginile sferei sale de acțiune, însă în mod conștient, pentru a întreține viața socială și a ajuta la dezvoltarea ei. * Este o stare cu totul anormală ca cinci din șase părți ale unui popor să fie reduse în starea unei materii inerte, de niciun folos în viața intelectuală a neamului, masă incultă și inconștientă, lăsată în voia întâmplării, a oricărui ambițios de rând, sau a pornirilor brutale nelipsite la mulțimile lipsite de cultură intelectuală. * Este om cult acela care posedă gradul de cultură necesară pentru îndeplinirea conștientă a rolului său social; din contră, este incult acela care, oricâte diplome ar avea, nu corespunde chemării lui în societate. * Politica cea bună înalță pe om și pune în mișcare toate însușirile lui cele bune; polit