Vulpea lui Akira - Ioan Mihai Cochinescu

Descriere

„Ioan Mihai Cochinescu este unul dintre prozatorii de forță și bravură ai generației mele, autor al unui roman-cult al vremii, mult iubit de optzeciști, numit , și al mai multor volume de povestiri, între care . De la-nceput a atras atenția criticii ca un prozator artist, rafinat și baroc, dar și ca un spirit polivalent, fiind în același timp muzicolog, pianist și violonist, estetician, artist fotograf și autor de filme experimentale. e un fermecător roman-puzzle, impregnat de nostalgie ca o pictură de Chagall. În el trăiește cu intensitate Timișoara copilăriei și adolescenței autorului, centrată pe casa Secession în care-a locuit, oraș în care comunismul epocii n-a reușit să oblitereze oamenii și obiectele unei mult mai vechi tradiții culturale. Avem în povestirile care se succed o atmosferă densă și misterioasă, plină de lucruri vechi și prețioase, de personaje în continuă levitație emoțională, între care cele feminine sunt strălucitoare ca niște păsări exotice. Un strat cultural subtil aduce în lumea reală inserturi de o naturalețe paradoxală: în acțiune intervin adesea eroii autorului, Vivaldi, Beethoven, Michelangelo Antonioni, Márquez, Cortázar, Akira Kurosawa sau Vargas Llosa, care se apleacă peste umărul scriitorului cu familiaritate, dialogând cu el despre viață și destin. Romanul se topește în lumina funambulescă a evocărilor, mereu același și totuși mereu altul la fiecare pagină, spre plăcerea adevăraților iubitori de literatură." MIRCEA CĂRTĂRESCU IOAN MIHAI COCHINESCU (16 aprilie 1951, Timișoara) este scriitor, eseist, estetician, profesor de pian, jurnalist, realizator TV și doctor în muzică-estetică al Universității Naționale de Muzică din București. Încă din adolescență scrie proze scurte în revista și realizează filme artistice și documentare de scurtmetraj. Filmul său este premiat pentru scenariu și regie la București (1969), iar la Hiroșima, Japonia (1975), obține Marele Premiu și Medalia de Aur. Cochinescu este membru al Uniunii Scriitorilor din România (1993), al Asociației Artiștilor Fotografi din România (1982) și al PEN Club România (2019). Interzis de cenzura în toamna anului 1989, romanul său (Editura Cartea Românească) apare în 1991 și este distins ulterior cu Premiul Academiei Române, Premiul Uniunii Scriitorilor și Premiul Liviu Rebreanu. Publică romanul (Editura LiberArt, 1993), apoi prozele scurte din anii ’80: și (Editura RAO, 1996), volumele de eseuri, (Editura Libertas, 2006) și (Editura Libertas, 2007), monografia-album (Editura LiberArt, 2009) și cărțile pentru copii: (Editura Didactica Publishing House, 2014) și (Editura Didactica Publishing House, 2015), ambele în colaborare cu artista vizuală Sidonia Călin.