Acatistul Sfintei Cruci
Acatist copiat din "Acatistul Sfintei Cruci
Tiparit cu binecuvantarea Preasfintitului Parinte GALACTION
Episcopul Alexandriei si Teleormanului
Editura Sfantul Nicolae
Iasi
Rugaciunile incepatoare
In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.
Slava Tie Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Imparate Ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si Datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi! (de trei ori)
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor, Amin!
Preasfanta Traime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre pentru numele Tau.
Doamne miluieste! (de 3 ori)
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor, Amin!
Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-se numele Tau, vie Imparatia Ta, faca-se voia Ta, precum in cer asa si pe pamant. Painea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau. Amin!
Apoi:
Miluieste-ne pe noi, Doamne, miluieste-ne pe noi, ca nepricepandu-ne de nici un raspuns, aceasta rugaciune aducem Tie, ca unui Stapan, noi pacatosii, robii Tai, miluieste-ne pe noi.
Slava ...
Doamne, miluieste-ne pe noi, ca intru Tine am nadajduit; nu te mania pe noi foarte, nici pomeni faradelegile noastre, ci cauta si acum ca un milostiv si ne izbaveste pe noi de vrajmasii nostri, ca Tu esti DUmnezeul nostru si noi suntem poporul Tau; toti lucrul mainilor Tale si numele Tau chemam.
Si acum...
Usa milostivirii deschide-o noua, binecuvantata Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara, ca sa nu pierim cei ce nadajduim intru tine; ci sa ne mantuim prin tine din nevoi, caci tu esti mantuirea neamului crestinesc.
Condacul 1:
O, de trei ori fericita si preacinstita Cruce, tie ne inchinam credinciosii si te marim, veselindu-ne de dumnezeiasca ta inaltare; ci ca o pavaza si arma nebituita, ocroteste si acopera cu darul tau, pe cei ce canta: bucura-te, sfanta Cruce, pazitoare a crestinilor!
Icosul 1:
Ingerii din cer in chip nevazut inconjuara cu frica Crucea cea de viata purtatoare si, vazand-o ca da credinciosilor acum har de lumina datator, cu stralucire, se spaimanteaza si stau zicand catre dansa unele ca acestea:
Bucura-te, Cinstita Cruce, pazitoare a lumii;
Bucura-te, slava Bisericii;
Bucura-te, ca izvoresti tamaduiri cu indestulare;
Bucura-te, ca luminezi marginile lumii;
Bucura-te, lemn de viata mirositor si vistieria minunilor;
Bucura-te, preafericita si de daruri datatoare;
Bucura-te, ca esti dumnezeiesc asternut picioarelor;
Bucura-te, ca te-ai asezat spre inchinarea tuturor;
Bucura-te, pahar plin de curata bautura;
Bucura-te, luminator al stralucirii celei de sus;
Bucura-te, prin care se binecuvinteaza zidirea;
Bucura-te, prin care este inchinat Ziditorul;
Bucura-te, Cinstita Cruce, pazitoare a crestinilor!
Condacul al 2-lea:
Vazandu-se Elena pe sinsi intru dorire, a zis imparatului cu indraznire: lucrul cel preadorit sufletului tau se arata prea de bucurie osardiei mele; cautand insa arma cea biruitoare pentru tine, precum zici, canta: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Cunostinta, cea necunoscuta mai inainte, imparateasa, cunoscand-o, a strigat catre cei ce slujeau: din sanurile pamantului siliti-va in graba a aflat si Crucea a mi-o da, catre care privind cu frica a zis, cantand asa:
Bucura-te, semnul adevaratei bucurii;
Bucura-te, izbavirea vechiului blestem;
Bucura-te, comoara, pentru zavitie in pamant ascunsa;
Bucura-te, ceea ce te-ai aratat cu stele inchipuita;
Bucura-te, Cinstita Cruce cu impatrite raze in chipul focului;
Bucura-te, scara pe inaltime rezemata, mai inainte oarecand aratata;
Bucura-te, lumina ingerilor cea cu alinare inchipuita;
Bucura-te, rana demonilor cea mult suspinata;
Bucura-te, odor veselitor al Cuvantului;
Bucura-te, stingatoare focului ratacirii;
Bucura-te, Cruce, aparatoare a deznadajduitilor;
Bucura-te, tare aparatoare a celor ce bine calatoresc;
Bucura-te, Cinstita Cruce, pazitoare a crestinilor!
Condacul al 3-lea:
Puterea Lemnului s-a aratat atunci, spre adevarata incredintare a tuturor, si pe cea fara de glas si moarta, spre viata o a sculat; infricosatoare privire celor ce vor a cluge mantuirea, cand canta asa: Aliluia!
Icosul al 3-lea:
Avand Elena arma cea nebiruita, a alergat catre fiul sau iar el, tare saltand indata, Crucea cea prea mare cunoscand-o, se bucura, si cu saltari ca si cu niste cantari, zicea catre dansa unele ca acestea:
Bucura-te, Cinstita Cruce, vasul luminii;
Bucura-te, Cinstita Cruce, vistierul vietii;
Bucura-te, datatoare darurilor Duhului;
Bucura-te, limanul ce neinviforat al celor ce calatoresc pe mare;
Bucura-te, masa care tii ca pe o jertfa pe Hristos;
Bucura-te, vita care porti Strugurele cel copt care da vinul cel tainic;
Bucura-te, ca pazesti sceptrurile imparatilor;
Bucura-te, ca zdrobesti captele balaurilor;
Bucura-te, stralucita cunostinta a credintei;
Bucura-te, pazitoare a toata lumea;
Bucura-te, binecuvantarea lui Dumnezeu catre muritori;
Bucura-te, mijlocitoare catre Dumnezeu a celor muritori;
Bucura-te, Cinstita Cruce, pazitoare a crestinilor!
Condacul al 4-lea:
Dumnezeiasca ravna intru sinesi luand Elena, cu osardie a cautat si a aflat Crucea care in pamant era ascunsa si pe cer imparatului se aratase, pe care laudand-o a zis: Aliluia!
Icosul al 4-lea:
In chipul soarelui s-a aratat Crucea in lume, si toti de luminare umplandu-se, si ca si catre o stea alergand, o vad pe aceasta ca pe o pricinuitoare de bunatati, in mainile cele sfinte, inaltata, pe care laudand-o au zis:
Bucura-te, raza soarelui celui gandit;
Bucura-te, izvorul Mirului celui nedesertat;
Bucura-te, chemarea lui Adam si a Evei;
Bucura-te, omorarea stapanitorilor iadului;
Bucura-te, ca inaltandu-te impreuna acum, pe noi ne inaltati;
Bucura-te, ca inchinandu-te pe suflete le sfintesti;
Bucura-te, lauda apostolilor cea in lume propovaduita;
Bucura-te, taria nevoitorilor cea preaiubita;
Bucura-te, Cinstita Cruce, mustrarea evreilor;
Bucura-te, lauda crestinilor;
Bucura-te, prin care s-a surpat iadul;
Bucura-te, prin care a rasarit Darul;
Bucura-te, Cinstita Cruce, pazitoare a crestinilor!
Condacul al 5-lea:
Lemnul ce de Dumnezeu daruit, privindu-l toti, la acoperamantul lui acum sa alergam, si ca pe arma tinandu-l, printr-insul sa biruim taberele vrajmasilor si pipaind pe Cel nepipait, cu bucurie sa cantam lui: Aliluia!
Icosul al 5-lea:
Vazut-a lumina din cer marele Constantin, aratandu-se seninul Crucii cu stele, intru care si biruind multimea vrajmasilor, s-a sarguit de a descoperi lemnul Crucii si a zis catre dansul unele ca acestea:
Bucura-te, marginea sfatului celui negrait;
Bucura-te, taria poporului celui binecuvantat;
Bucura-te, cel ce infragi taberele vrajmasilor;
Bucura-te, cel ce arzi cu vapaia pe demoni;
Bucura-te, sceptru ceresc al imparatesti osti;
Bucura-te, arma nebiruita a iubitoarei de Hristos osti;
Bucura-te, ceea ce dobori spranceana barbarilor;
Bucura-te, ceea ce ocarmuiesti sufletele oamenilor;
Bucura-te, izbavitoarea multor rautati;
Bucura-te, prin care salta purtatori de Hristos;
Bucura-te, prin care iudeii se tanguiesc;
Bucura-te, Cinstita Cruce, pazitoare a crestinilor!
Condacul al 6-lea:
Scara pana la cer s-a facut Crucea Domnului, pe toti suindu-i de la pamant catre inaltimea cerului, ca sa locuiasca impreuna si totdeauna cu cetele ingerilor, lasand pe cele ce sunt acum ca pe cele ce nu sunt si stiind ei a canta: Aliluia!
Icosul al 6-lea:
Lumina, Mantuitorule, stralucind peste toti cei din iad, ai luminat pe cei ce zaceau jos iar portarii iadului, nesuferind raza Ta, ca niste morti au cazut, si cei ce s-au izbavit de dansii, acum, vazand Crucea, canta asa:
Bucura-te, invierea celor omorati;
Bucura-te, izbavirea celor ce se tanguiesc;
Bucura-te, desertarea vistieriilor iadului;
Bucura-te, castigarea desfatarii raiului;
Bucura-te, toiag care pe oastea egipteana o ai afundat;
Bucura-te, ca iarasi pe poporul israelitean l-ai adapat;
Bucura-te, lemn insufletit, a talharului mantuire;
Bucura-te, trandafir bine mirositor, a credinciosilor mirosire;
Bucura-te, hrana celor ce flamanzesc intru Duhul;
Bucura-te, pecetea pe care oamenii o au luat;
Bucura-te, Cinstita Cruce, usa tainelor;
Bucura-te, prin care se revarsa raurile dumnezeiesti;
Bucura-te, Cinstita Cruce, pazitoare a crestinilor!
Condacul al 7-lea:
Moise, vrand preamult truditul neam a-l mantui din stricaciune, te-ai dat lui ca un toiag, dar te-ai cunoscut lui si semn dumnezeiesc. Pentru aceea s-a spaimantat Curcea Cinstita, de taria ta, cantand: Aliluia!
Icosul al 7-lea:
Cel ce de demult a dat lege vazatorului de Dumnezeu in Sinai, de voie pe Cruce s-a pironit pentru cei fara de lege, de barbatii cei fara de lege si blestemul cel vechi al legii l-a dezlegat, ca puterea Crucii vazand-o toti acum sa cante:
Bucura-te, ridicarea celor cazuti;
Bucura-te, indreptarea celor robiti de patimile lumesti;
Bucura-te, innoirea invierii lui Hristos;
Bucura-te, dumnezeiasca desfatare a monahilor;
Bucura-te, copac bine infrunzit sub care se adapostesc credinciosii;
Bucura-te, Lemn de prooroci grait a fi pe pamant sadit;
Bucura-te, ajutatorul imparatiei impotriva vrajmasilor;
Bucura-te, aparare tare a cetatii;
Bucura-te, a Dreptului Judecator aratare;
Bucura-te, a gresitilor osandire;
Bucura-te, Cinstita Cruce, sprijinirea sarmanilor;
Bucura-te, Cinstita Cruce, imbogatirea saracilor;
Bucura-te, Cinstita Cruce, pazitoare a crestinilor!
Condacul al 8-lea:
Straina minune vazand, straina viata sa vietuim, mintea la cer inaltand-o, ca pentru aceasta Hristos pe Cruce s-a pironit si cu trupul a patimit, vrand a-i trage la Sine pe cei ce canta Lui: Aliluia!
Icosul al 8-lea:
Tot a venit din inaltime, avandu-si Dumnezeirea, singur Cuvantul cel mai inainte de veacuri si, nascandu-Se din Fecioara Maica si lumii aratandu-Se om smerit si Crucea primind, a facut vii pe cei ce canta Lui:
Bucura-te, Cinstita Cruce, arma pacii;
Bucura-te, semnul calatorilor;
Bucura-te, intelepciunea si intarirea celor ce se mantuiesc;
Bucura-te, nebunia si sfarmarea celor ce dosandesc;
Bucura-te, sad bine rodit, nemuritor si de viata purtator;
Bucura-te, floare, care ai inflorit mantuirea noastra;
Bucura-te, ca impreunezi pe cele de pe pamant cu cele de sus;
Bucura-te, ca luminezi inimile celor de jos;
Bucura-te, prin care stricaciunea s-a stricat;
Bucura-te, prin care mahnirea s-a pierdut;
Bucura-te, bogatia bunatatilor celor inmiite;
Bucura-te, lauda credinciosilor cea de mii de ori numita;
Bucura-te, Cinstita Cruce, pazitoare a crestinilor!
Condacul al 9-lea:
A cazut tabara demonilor cea cu tot felul de sageti intrarmata si neamul evreilor s-a rusinat, vazand ei ca de catre toti un dor Crucea este inchinata si ca de-a pururea izvoreste tamaduiri celor ce canta: Aliluia!
Icosul al 9-lea:
Raurile cugetelor celor de rea credinta s-au oprit, fiind pironit pe lemn Tu, Hristoase; caci, cu adevarat, nu se pricep cum si cruce ai suferit si de stricaciune ai scapat; iar noi, invirea slavind-o, cantam:
Bucura-te, inaltimea intelepciunii lui Dumnezeu;
Bucura-te, adancimea Proniei Lui;
Bucura-te, necunostinta necuvantatorilor barfitori;
Bucura-te, pierderea nebunilor de stele vrajitori;
Bucura-te, ca arati invierea lui Hristos;
Bucura-te, ca patimirile Lui le innoiesti;
Bucura-te, ceea ce calcarea de porunca a celor dintai ziditi o ai dezlegat;
Bucura-te, ceea ce intaririle raiului le-ai deschis;
Bucura-te, Cinstita Cruce, cea de toti cei dreptcredinciosi cinstita;
Bucura-te, a neamurilor celor necredincioase potrivnica;
Bucura-te, Cinstita Cruce, doctorul celor ce bolesc;
Bucura-te, de-a pururea ajutatoare a celor ce se roaga tie;
Bucura-te, Cinstita Cruce, pazitoare a crestinilor!
Condacul al 10-lea:
Lumea vrand a o mantui, impodobitorul lumii la dansa S-a pogorat in chip de negrait si, intrupat fiind, Crucea a suferit, si pentru noi pe toate ca noi le primeste; pentru aceea si izbavindu-ne pe noi, de la toti aude: Aliluia!
Icosul al 10-lea:
Zid nebiruit si dumnezeiesc al lumii te intelegem, o, purtatorule de viata Cruce; ca Facatorului cerului si al pamantului pe tine gatindu-te, isi intinde mainile - straina auzire - si pe toti invata a canta:
Bucura-te, temeiul dreptei credinte;
Bucura-te, biruinta crestinilor;
Bucura-te. ca [e A,a;ec ce; gandit l-ai infrant;
Bucura-te, ca de mainile lui Iacov mai inainte te-ai inchipuit;
Bucura-te, ca tu umbrele cele preavechi le-ai innoit;
Bucura-te, ca tu glasurile cele de prooroci graite le-ai implinit;
Bucura-te, ca ai purtat pe Mantuitorul tuturor;
Bucura-te, ca ai stricat pe stricatorul sufletelor;
Bucura-te, prin care cu ingerii ne-am unit;
Bucura-te, prin care cu lumina ne-am stralucit;
Bucura-te, ca cinstindu-te, tie ne inchinam;
Bucura-te, ca strigand, tie glasuim;
Bucura-te, Cinstita Cruce, pazitoare a crestinilor!
Condacul al 11-lea:
Cantarea toata se micsoreaza, vrand a urma multimii minunilor tale, fiindca de-ti vom aduce tie, o preacinstita Cruce, multime de laude, nimic vrednic nu implinim, fata de cele ce ai dat noua, dar cantam: Aliluia!
Icosul al 11-lea:
Stralucire de lumina datatoare, celor ce sunt intru intuneric se daruieste Crucea aceasta de viata datatoare, ca lumina cea nematerialnica a primit-o si spre dumnezeiasca cunostinta pe toti povatuieste si, inaltandu-se acum, pe mintea noastra o inalta a canta acestea:
Bucura-te, luminatorul, cel ce te arati celor ce sunt intru intuneric;
Bucura-te, stea, care stralucesti lumea;
Bucura-te, fulger, care orbesti pe ucigasii lui Hristos;
Bucura-te, trasnet, care slabanogesti pe cei necredinciosi;
Bucura-te, ce ai stralucit cetele drepmaritorilor;
Bucura-te, ca ai risipit capistele idolilor;
Bucura-te, al careia chip din cer s-a aratat;
Bucura-te, al careia dar pe viclesuguri le-a gonit;
Bucura-te, ceea ce insemnezi omorarea trupului;
Bucura-te, ceea ce omori pornirea patimilor;
Bucura-te, pe care Hristos S-a rastignit;
Bucura-te, prin care toata lumea s-a mantuit;
Bucura-te, Cinstita Cruce, pazitoare a crestinilor!
Condacul al 12-lea:
Har voind Hristoase a da oamenilor, mainile pe lemn iti intinde si neamurile toate impreuna le cheama, si imparatia cerurilor o da tuturor celor ce cu vrednicie si cu credinta canta cantare: Aliluia!
Icosul al 12-lea:
Cantand cantarea ta, te laudam cu dor pe tine lemnul Domnului ca pe un insufletit, ca pe tine pironindu-se cu trupul Cel ce stapaneste peste puterile cele de sus, ne-a sfintit, ne-a marit si ne-a invatat a zice acestea:
Bucura-te, Cinstita Cruce, arma cea intelegatoare;
Bucura-te, sfanta privire a sfintilor;
Bucura-te, inainte-propovaduire proorocilor si a dreptilor;
Bucura-te, purtatoare de lumina, mestesugire a lui Hristos;
Bucura-te, frumusetea si cununa drepcredinciosilor ocarmuitori;
Bucura-te, stapanire si intarirea cuviosilor preoti;
Bucura-te, podoaba cea prealaudata a adevarului;
Bucura-te, inceputul cel preabun al mantuirii;
Bucura-te, stralucirea cea luminata a tuturor;
Bucura-te, izonirea agarenilor;
Bucura-te, faclie a luminii celei nestricate;
Bucura-te, veselia sufletului meu;
Bucura-te, Cinstita Cruce, pazitoare a crestinilor!
Condacul al 13-lea:
O, intru tot cantat Lemn care ai odraslit pe Cuvantul cel mai sfant decat toti sfintii, primind rugaciunile noastre, de toata primejdia pe toti izbaveste-ne si de chinurile vesnice scapa pe cei ce canta tie: Aliluia!
Acest condac se zice de trei ori.
Apoi se zice iarasi Icosul intai: Ingerii din cer... si Condacul intai: O, de trei ori fericita...
Icos 1 si Condac 1Dupa aceea se citeste aceasta rugaciune:
Rugaciune
Doamne Iisuse Hristoas dulce Mantuitorul sufletelor noastre, marturisim inaintea Ta, intru aceasa zi a rastignirii Tale, in care ai patimit si ai luat moarte pe Cruce pentru pacatele noastre, ca noi suntem cei ce Te-am rastignit cu pacatele noastre cele multe si cu faradelegile noastre cele rele. De aceea ne rugam bunatatii Tale celei nemarginite, ca sa ne faci si pe oi partasi sfintelor Tale Patimi, cinstitelor rani si morti Tale celei de viata facatoare, pentru ca sa ne invrednicim, prin darul Taul, sa castigam si noi asemenea Tie, pentru dragostea Ta, precum Tu cel milostiv le-ai rabdat pentru mantuirea noastra, intarindu-ne pururea cu aceeasi putere si rabdare ce ai avut cand Te-au rastignit nemultimitorii evrei.
De aceea intareste-ne Doamne, ca sa putem ridica cu bucurie de astazi inainte Crucea Ta cu deplina pocainta, intristarea mortii Tale sa o simtim, precum au simtit-o preasfanta Ta Maica, ucenicii Tai si mironositele femei.
Si ne inviaza simtirile noastre, cele sufletesti, ca sa cunoastem moartea Ta, precum ai facut de Te-au cunocut si zidirile cele neinsufletite, care s-au iscat la rastignirea Ta; cum Te-a cunoscut talharul cel credincios, si, rugandu-Ti-se, l-ai primit in rai.
Da-ne, Doamne, si noua, darul Tau, precu ai dat atunci talharului celui rau, si iarta pacatele noastre pentru sfintele Tale Patimi, si ne primeste prin pocainta impreuna cu el in rai, ca un DUmnezeu si ziditor ce ne esti. Asemenea fa cu toti crestinii, vii si morti, precum se roaga Tie in toate zilele sfanta Biserica si le lasa lor toate pacatele si-i invredniceste pe ei de imparatia Ta si sa vad lumina Ta si sa maresc slava Ta. Ne inchinam Crucii Tale, Hristoase, si zicem catre dansa: slava ei pentru dragostea Ta.
Bucura-te, preacinstita Cruce a lui Hristos, ca prin tine s-a mantuit lumea, ridicand asupra ta pe Iisus tintuit.
Bucura-te, pom preamarit, pentru ca Tu ai tinut rodul vietii ce ne-a mantuit din moartea pacatului;
Bucura-te, toiagul cel tare ce ai sfarmat usile iadului;
Bucura-te, cheia imparateasca ce ai deschis usa raiului. Ne bucuram si noi, pentru ca vedem pe vrajmasii Tai surpati jos, iar pe prietenii Tai ca imparatesc in ceruri. Pe vrajmasii Tai biruiti de puterea Ta, iar pe crestinii ce Ti se inchina inarmati cu puterea Ta.
O, Rastignitul meu Hristoase, cate ai patimit pentru noi, cate rani, cate scuipari, cate batjocuri si necinste ai rabdat pentru pacatele noastre, pentru ca sa ne dai pilda de adevarata rabdare!
De aceea cum putem noi sa fugim de Cruce, vazand pe Hristos ca este ridicat pe ea? Cum sa ne para grele chinurile vazand pe Stapanul nostru ca le iubeste si le cere si le socoteste Lui de mare cinste? Rusine ne este, cu adevarat, de ne vom intrista de relele ce ne pricinuiesc oamenii, sau ispitele ce ne aduc diavolii, trupurile si gandrile noastre cele rele, sau pentru saracia si bolile ce ne vin din voia lui DUmnezeu pentru pacatele noastre, deoarece acestea toate le trimite pentru ca sa ne apropiem mai mult de El; pentru ca sa-L slavim si sa ne pedepsim in aceasta viata pentru binele nostru, pentru ca sa ne odihnim cu mai multa marire intru imparatia Lui cea vesnica.
Si de vreme ce este asa, inmulteste-ne, Doamne, ostenelile, ispitele si durerile, dar sa ne inmultesti impreuna si sa ne prisosesti si rabdare si puterea, ca sa putem rabda taote cate ni s-ar intampla. Pentru ca recunoastem ca suntem neputinciosi de nu ne vei intari, orbi de nu ne vei lumina, legati de nu ne vei dezlega, friosi de nu ne vei face idrazneti, rai de nu ne vei preface in buni, pierduti de nu ne vei ierta, robi de nu ne vei rascumpara cu bogata si dumnezeiasca Ta putere si cu darul Sfintei Tale Cruci, carei e inchinam si o marim acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
INALTAREA CINSTITEI SI DE VIATA FACATOAREI CRUCI A DOMNULUI
In pragul anului nou bisericesc, adica in luna septembrie, la scurt timp dupa Naterea Maicii Domnului (la 8 septembrie), praznuim inaltarea Sfinte Cruci (la 14 septembrie), doua praznice ce sunt ca doua izvoare de putere duhovniceasca in evlavia Bisericii noastre ortodoxe. Dar, pe masura ce ne apropiem de praznicul Crucii ne dam seama ca Crucea pe care o sarbatorim este de fapt lemnul Crucii pe care DOmnul Hristos a fost rastignit, pentru mantuirea noastra. Marturisim, cu alte cuvinte, ca mantuirea noastra s-a infaptuit prin patimirea cea grozava a Domnului nostru Iisus Hristos pe lemnul Crucii. Crucea este, adica, partea cea mai adanca din taina mantuirii fiecaruia din noi, partea cea mai adanca din taina mantuirii lumii intregi. Este ca si cum fiecare in parte, dimpreuna cu toata lumea, am marturisi cu recunostinta si am zice catre Hristos Cel rastignit: Te-ai gandit pe Crucea Ta si la mine, Doamne, si o picatura din sangele Tau ai varsat-o pentur mine, in ceasul patimirii Tale, pe lemnul cel grozav al Crucii. Invata-ne sa nu uitam dragostea aceasta a Ta niciodata si ca-Ti suntem datori cu un raspuns, ca dragostea cu dragoste se plateste.
Precum se stie, cinstirea Sfintei Cruci incepe din timpul Apostolilor: "Iar mie, sa nu-mi fie a ma laudat, decat numai in Crucea Domnului noastru Iisus Hristos, pe care lumea este rastignita pentru mine, si eu pentru lume" (Gal. 6, 14); asa scria Sfantul Apostol Pavel galatenilor, vorbind de Taina Crucii. Iar, in alta parte, tot el adauga: "Cuvantul Crucii, pentru cei ce pier este nebunie, iar pentru noi, cei ce ne mantuim, este puterea lui Dumnezeu" (I Cor. 1,18). Cu aceasta cinstire fata de Taina Cruci au straatut crestinii tot timpul prigoanelor, trei sute de ani, pana la vremea cand a venit la Roma, marele Constantin imparatul.
Vremea marelui imparata, la randui ei, a fost pentru crestinatate ca o adevarata nastere din nou a evlaviei, fata de Sfanta Cruce, mostenita de la Apostoli. Mai intai, imparatul Constantin isusi s-a crestinat, printr-un semn ceresc, ca si Pavel Apostolul pe drumul Damascului, si anume prin aratarea semnului Sfintei Cruci, in amiaza zilei, pe cer, alcatuita din stele si cu indemnul tot din stele alcatuit: "Invinge prin aceasta"! Deci, vazand in aceasta un semn dumnezeiesc, imparatul porunci mestesugarilor lui si facand cruce mare din aur si din pietre scumpe, dupa chipul ce se aratase, porunci ca acest semn sa mearga inaintea ostilor sale. Deci, lovindu-se cu oastea lui Maxentiu, marele Constantin a intrat biruitor in Roma (312). Si, asa, pleaca din Galia ca un pagin, dupa biruita de la Podul Mivius, pe Tibru, Sfantul COnstantin intra in Roma, hotarat pentru Crucea lui Hristos si libertatea crestinilor, dand edictul din Mila, la 313.
Un alt fapt de sporire a fost evlaviei catre Sfanta Cruce, fara de asemnarare, a fost descoperirea la Ierusalim, tot in acest timp, a lemnului Crucii, pe care a fost rastignit, pentru noi, Hristos Domnul. Se stie ca, ajuns singur stapanitor peste toata impartia romanilor, marele Constantin a trimis pe maica sa, Sfanta Elena, in Tara Sfanta, cu multa avere, spre cercetarea si innoirea sfintelor locuri si spre cautarea lemnului Crucii Domnului. Deci, pe cand se sapa pamantul pentru temeliile marii biserici a Invierii Domnului, din dumnezeiasca oranduire, s-au aflata, nu departe de Sfantul Mormant, trei cruci, adica Crucea lui Hristos si cele doua cruci pe care au patimit talharii. Si nu numai crucile, ci si piroanele le-au aflat. Deci, nestiind imparateasa si intrebandu-se care sa fi fost Crucea Domnului, s-a aratat prin minune ce s-a facut cu o fecioara moarta ce o duceau la ingropare, ca a inviat-o cu puterea Crucii lui Hristos, nearatand celelalte cruci nici un semn de minune. Si s-a inchinat imparateasa si a sarutat-o si, impreuna cu ea, tot poporul. Si, neincapand tot poporul sa se inchine, s-a rugat multimea ca macar sa o vada si sa fie binecuvantata. Si s-a suit, atunci, fericitul Macarie, patriarhul Ierusalimului, pe un amvon inalt si a ridicat cinstita Cruce a Domnului, binecuvantandu-i cu dansa, pe care vazand-o poporul a inceput a striga: "Doamne miluieste-ne"! Si a fost descoperirea aceasta a Crucii Domnului ca o zguduire a intregii crestintati si de atunci, au inceput calatoriile in Tara Sfanta si, in fiecare an, praznicul Sfintei Cruci la 14 septembrie.
Alt fapt care a marit cinstirea Sfinte Cruci a fost aratarea semnului Crucii DOmnului pe cer la Ierusalim, pe vremea imparatului Constantiu, fiul marelui Constantin (337-361), in Duminica de Rusalii, la 7 mai 351, pe la ceasul al treilea din zi, ora 9 dimineata. Si a stat acest semn al Crucii mai luminat decat soarele, desupra muntelui Golgota si tot poporul privea, minunandu-se cu mare teama.
De acest semn minunat, a instiintat fericitul Chiril, patriarhul Ierusalimului, prin scrisoare, pe imparatul Constantiu, sfatnuindu-l spre dreapta credinta, ca era arian, iar Sozomen, istoricul, scrie ca, din aratarea aceasta a Crucii pe cer, multi s-a incredintat ca Hristos este Mesia si au venit la dreapta credinta, vazand ei ca acesta nu este alcatuita de oameni, ci de Duhul Sfant, fiind marturisita cu semne din cer.
A sporit, in sfarsit, cinstirea Sfintei Cruci si prin biruinta ei asupra persilor, pe vremea imparatiei lui Heraclie (610-641). Persi au cucerit Ierusalimul in anul 615 si l-au jefuit, luand intre alte odoare de pret si lemnul Sfintei Cruci si ducandu-l in capitala lor, la Ctesifon. Dar imparatul Heraclie a trecut la lupta si a invins peste tot. Persii au fost siliti sa aduca inapoi, la Ierusalim, lemnul Cruci, care a fost predat in mainile lui Zaharia, patriarhul Tarii Sfinte. Este drept ca in anul 633, Heraclie a mutat, cu mare alai, pentru totdeauna, lemnul Crucii, de la Ierusalim, in capitala sa, Constantinopol. Dar de atunci, la Inaltarea Sfintei Cruci, la 14 septembrie, se praznuieste si aceasta biruita a Crucii Domnului asupra persilor.
Fireste, de la aceasta data, lemnul Sfintei Cruci a fost imparatit in particele mici si trimis la diferite biserici. Dar, ca "Puterea lui Dumnezeu", Crucea Domnului isi pastreaza in lume, taina si lucrarea ei, vie si intreaga. Ea ramane cel mai inalte Jertfe: dumnezeiasca Jertfa a Rascumparatorii lumii intregi si a noastra atuturor, o data pentru totdeauna, in veci si de-a pururi. Acestei "Puteri a lui DUmnezeu" i se spune: "Crucii Tale ne inchinam Stapane, si sfanta Invierea Ta o laudam si o slavim".
Biserica latina praznuieste si ea inaltarea Sfintei Cruci, in fiecare an si tot la 14 septembrie. In afara de acest praznic, Biserica Ortodoxa cinsteste, de inca trei ori pe an, Sfanta Cruce: a tria duminica din Postul Mare, la 7 mai si la 1 august. Dumnezeului nostru slava !
Intru aceasta zi, invatatau la Inaltarea Cinstitei Cruci
Astazi, fratilor, Preasfanta Cruce se ridica dezlegand pacatele noastre si tot anul innoindu-l in inaltarea ei; inca si inimile noastre, cele invechite cu pacatul, le innoieste. Ca, prin aceasta Sfanta Cruce, ne-am rascumparat din blestemul Legii, ca pe aceasta a fost pironit Domnul Dumnezeul nostru si zapisul pacatelor noastre l-a rupt. Prin Cruce, a omorat toate pacatel noastre si smintelile. Tot ea nea dat-o nou Stapanul si Dumnezeu arma asupra potrivnicului vrajmas. Prin Cruce moartea s-a omoarat si iadul s-a stricat. Prin ea Adam cel omoarat de demult iarasi s-a innoit si Eva din blestem s-a slobozit. Ca, prin gustarea din pom, a fost cazut din Rai de demult si, iarasi, prin lemnul Crucii s-a salasluit in rai. Si aceasta este biruinta noastra asupra potrivnicului. Cu aceasta insemnandu-ne, nu ne temem de vrajmasul cel vazut si nevazut, ca ea este tamaduire de patimile noastre. Aceasta este care satura cu credinta inimile noastre. Ea este pazitoarea tuturor crestinilor si carmuitoarea tuturor. Cu aceasta ne insemnam noi tot trupul si bucatele noastre si nu se apropie de noi raul. Fiindca aceasta aspririle nostre le goneste.
Drept aceea, fratilor, pe aceasta Sfanta Cruce cu frica sarutand-o si cazand inaintea ei, sa lepadam de la noi toata rautatea, iutimea, mania, clevetirea, lacomia, fapta de rusine si betia, acestea toate diavolului sa le lepadam.
Sa iubim pacea, blandetile, trezia iubirea de saraci, primirea de straini, postirea si curatia, ca acestea sunt viata ingereasca si cu aceste fapte toti cei dreptcredinciosi se mantuiesc. Aceasta curatie si fpatele asemenea ei sa le iubim, ca sa fim fiii Celui preainalt si partasi ai Imparatiei Lui, slavind pe Preasfanta Traime, pe Tatal si pe Fiul, si pe Sfantul Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.(PROLOAGELE, vol. 1, pg. 72-74).