Arhimandritul Sava Cimpoca - Schitul Sfintului Ioan Botezatorul (1888-1955)
Acest parinte iubitor de Dumnezeu a fost un iscusit nevoitor si povatuitor de suflete.
S-a nascut in comuna Sadu, judetul Sibiu, din parinti binecredinciosi. Era cel mai mare dintre cei cinci copii. Mai tarziu, atit parintii cat si copiii au imbratisat viata monahala si au ajuns calugari buni.
Parinte Sava a luat cel dintii jugul lui Hristos. In anul 1904 a intrat in obstea Minastirii Caldarusani, iar dupa patru ani a primit schima monahala. Mai tarziu i-a urmat tatal, cu al doilea frate, care s-a calugarit sub numele de Elisei. Iar mama cu trei fete s-au calugarit in Minastirea Tiganesti. Era un lucru minunat a vedea pe tatal cu fiii si mama cu fiicele, impreuna ostenindu-se pentru Hristos si unii pe altii indemnindu-se la rugaciune, la smerenie si ascultare.
In anul 1914, parintele Sava a fost hirotonit preot la Manastirea Tismana. Intre anii 1918-1946 a fost, pe rind, preot si duhovnic in mai multe minastiri, iar in anul 1946 a fost numit egumen la schitul Sfantului Ioan Botezatorul din Alba Iulia. Dupa o aleasa activitate duhovniceasca, in toamna anului 1955, arimandirtul Sava Cimpoca s-a mutat cu pace la cerestile lacasuri.
Fapte si cuvinte de invatatura.
1. Acest parinte vrednic de pomenire intrecea pe multi calugari cu postul, cu privegherea, cu barbatia si cu rivna pentru implinirea faptelor bune. Cel mai mult se jertfea cu savarsirea Liturghiei zilnice si cu spovedania credinciosilor. Desi era aspru la canon si hotarit in cuvint, totusi mult il cautau si il aveau de parinte duhovnic.
2. Marturisesc ucenici lui ca parintele Sava primise de la Dumnezeu, pentru viata lui aleasa, darul izgonirii duhurilor necurate. Zilnic veneau la el oameni bolnavi pe care parintele ii facea sanatosi cu postul si rugaciunile sale. Din aceasta pricina multe ispite patimea de la diavoli.
3 Odata la intrebat un episcop:
- Parinte Sava, de ce te chinuiesti asa de mult cu postul, cu privegherea si cu rugaciunea?
- Prea sfintite, Domnul nostru Iisus Hristos a suferit pentru noi toti, iar eu sufar numai pentru pacatele mele !
4. Parintele Sava, slujea intotdeauna cele sfinte cu multa evlavie si fara nici o graba. Intr-o zi insa, cintaretul cinta repede la strana. Atunci batranul a zis ucenicului sau:
Spune-i cintaretului ca eu nu ma grabesc !
5. Intr-o zi nu avea cine face mincare la obste. Atunci parintele Sava, dupa ce termina slujba, a taiat lemne, a pregatit mincarea, a sunat clopotul si a servit pe toti la masa. La urma a inceput sa spele vasele.
- Lasa, parinte staret, ca spalam noi vasele - au zis ucenici - Nu. Astazi fac eu tot. Maine, daca veti vrea, veti face sfintiile voastre.
Din ziua aceea toti se sileau sa urmeze nevointa staretului.
6. A venit odata la schit sora staretului - maica Vitalia din Minastirea Tiganesti-Ilfov. Dar batrinul n-a primit-o in chilie.
- De ce n-ai primit pe maica in chile, parinte staret? l-au intrebat ucenici.
- Dar oamenii stiu ca este sora mea? A raspuns batrainul cu asprime.
7. In alta zi a venit o femei plangand la schit:
- Parinte, rugati-va pentru sotul meu. Trebui sa-i faca operatie si nu stiu daca mai scapa.
- Nu mai plange sora. Sa ne rugam lui Dumnezeu trei zile cu post pentru dinsul.
Dupa trei zile bolnavul s-a facut sanatos si n-a mai fost operat.
8. In timpul razboiului trecut, la spitalul din Ploiesti erau multi bolnavi de tifos exantematic, care mureau neimparasiti si nu avea cine sa-i ingroape. Atunci parintel Sava a zis catre staretul Minastirii Ghighiu:
- Daca imi dati voie, ma duc sa impartasesc bolnavii. Eu nu ma tem ca ma voi imbolnavi.
Astfel, doi ani de zile, parintele Sava a fost duhovnicul bolnavilor si multe inimi zdrobite a alinat, dar cu darul lui Hristos a fost pazit nevatamat. Apoi stabilindu-se la schitul Sfantul Ioan Botezatorul - Alba Iulia a facut multa misiune evanghelica intre credinciosi si s-a savirsit cu pace.