Arhimandritul Gherman Ionescu - Manastirea Tazlau-Neamt (1885)
Arhimandritul Gherman era cu metania din Manastirea Neamt. Un calugar ravnitor, carturar iscusit si devotat slujitor al Bisericii lui Hristos. Cunostea limba slavona si in parte limba greaca. In anul 1857 a scris istoricul Manastirii Agapia pe scurt si alte insemnari duhovnicesti, care s-au pierdut.
In anul 1867, arhimandritul Gherman Ionescu este numit staret al Manastirii Tazlau-Neamt, pe care o gaseste aproape in paragina. Era imediat dupa secularizare. Aducandu-si aminte de faima de altadata a acestei manastiri, de Cuviosii Chirac, Onufrie si de altatia altii care s-au nevoit aici in secolul XVII, staretul Gherman a incercat, dupa putere, sa reinvie viata duhovniceasca din aceasta vestita vatra monahala din Moldova.
Mai intai a adunat in jurul sau cativa calugari, caci nu avea cu cine face slujba. Apoi a transcris cu mana sa pomenlicul ctitoresc, precum se vede pana astazi, si a reasezat tipicul slujbelor in limba romaneasca. De asemenea, a turnat din nou un clopot mare si a impodobit biserica cu carti, cu vesminte, cu candele si cu cele de nevoie. In anul 1867, Manastirea Tazalau avea 10 calugari care mentineau firul slujbelor zilnice, Vecernica, Utrenia, Sfant Liturghie si parastasul ctitorilor.
In anul 1881, arhimandritul gherman se duce ca duhovnic la Manastirea Agapia. In testamentul sau, printre altele, da ucenicilor sai aceste frumoase cuvinte de invatatura:
"Noi, fratilor, ca cei ce de bunavoia noastra ne-am angajat a fi rugatori ai poporului catre Dumnezeu, nu trebuie sa ne descurajam intru indeplinirea cu sfintenie a datoriei noastre calugaresti, ci cu fermitate constat sa ne fixam privirea spiritului la Dumnezeu, unicul centru al stabilitatii si al adevarului, caruia ne-am facut aproape servitori. Sa ne fereasca de lenevie si nebagare de seama infricosatele cuvinte al dumnezeiescului Gura de Aur, ca zice la datoriile proetilor: "Mi se pare ca din cei hirotoniti putini se vor mantui". La fel si groaznicele amenintari ale Sfantului Duh, rostite prin profetul Ieremia: Blestemat tot ce ce face lucrul Domnului cu nebagare de seama! (Ieremia 40,10)
In blestemul acesta pot cadea mai cu lesnire preotii care, din neluare aminte sau si din mandrie, crezandu-se intelepti, indraznesc a face reforme in asezamantul dumnezeistilor slujbe. Ba chiar si a lasa cate ceva, mai cu seama pomenirile pentru cei adormiti, care sunt canonisite si preascrise in tipicul Bisericii.
Cat pentru pomenirea celor adormiti - adauga staretul, mai vie speranta in constiinta fratiilor voastra, ca daca nu le veti face mai bine, cel putin sa nu le sedati, stiind ca si Dumnzeu jertfa pentru acest "scop se aduce in toate zilele. Incheind dar cu insesi cuvintele Domnului nostru Iisus Hristos: Precum voiti sa va faca voua oamenii, faceti si voi lor asemenea (Mate 7,12), ma recomand al dragostei voastre in Hristos frate Gherman Ionescu - Arhim.".
La Manastirea Agapia, arhimandritul Gherman tipareste in anul 1880 un "asezamant" al manastirilor din tinutul Neamt, precum si alte cuvinte folositoare de suflet. Iar in anul 1885 se retrage la manastirea de metanie si isi da sufletul cu pace in mainile Domnului.