Arhimandritul Ilarie - Staret al Manastirii Neamt (1818-1823)

Arhimandritul Ilarie era originar din Bucovina, fiind unul din duhovnicii de frunte ai Manastirii Neamt si ucenic al staretului Paisie.

Despre acest cuvios staret scrie in arhiva manastirii ca era "drept moldovean, om impodobit cu multe fapte bune, pricopsit (imbogatit) in cele duhovnicesti si politicesti, viteaza in toate scarbele si intamplarile ce-i veneau".

Cea dinte grija a sa a fost mentinerea vietii duhovnicesti in marea lavra si in cele patru schituri ale sale. Pe atunci, Manastirile Neamt si Secu numarau peste 500 de calugari in viata de obste si aproape 100 de sihastri in padurile din imprejurimi, mai ales in jurul Schiturilor Pocrov, Sihastria si Sihla. Staretul Ilarie se straduia sa pastreze unitatea deplina intre monahi, ravan pentru biserica, pentru rugaciune, pentru ascultare desavarsita si pentru citirea scrierilor Sfintilor Parinti. Sub indrumarea lui s-au tiparit in tipografia Manastirii Neamt si cateva carti bisericesti de mare importanta, precum:

Cuvintele Sfantului Isaac Sirul (1819), Sfanta Evanghelie (1821), in cea mai aleasa editie; Cartea pentru pravila (1823) si Psaltirea (1823-1824).

Sub staretul Ilarie au venit grele incercari peste manastirile din tinutul Neamt, si anume, luptele dintre turci si eteristii greci, incendierea Manastirii Secu si a Schitului Sihastria, risipirea calugarilor prin sate si padui si jefuirea sfintelor lacasuri. Staretul Ilarie, fiind insuflat de Dumnezeu, a ascuns in munti icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, precum si tipografia. Apoi, platind o suma de bani, a izbavit Manastirea Neamt de foc si pustiriire.

In anul 1822, cand s-a linistit Moldova, staretul a trimis trei calugari si a adus icoana Maicii Domnului din munte. Iar el impreuna cu toata obstea au intampinat-o cu lacrimi, au asezat-o din nou in biserica si au facut rugaciuni de multumire si priveghere de toata noaptea.

In locul unde a fost ascunsa icoana, staretul a intemeiat Schitul Icoana, in cintea Maicii Domnului, cum se vede pana astazi.

Dupa sase ani de povatuire a marii lavre, cand obstea se intemeiase din nou, Cuviosul Ilarie s-a simtit chemat la Hristos si a adormit cu pace, in toamna anului 1823, fiind plans de tot soborul