Avva Ioan Colov

1. Povestit-au unii pentru avva Ioan Colov ( + ) , ca mergand catre un batran tebeu la Schit, sedea in pustie si luand avva lui un lemn uscat, l-au rasadit si i-a zis lui : in fiecare zi adapa acest lemn cu cate un ulcior de apa, pana ce va face roada. Si era departe de dansii, incat se ducea de cu seara si venea dimineata. Iar dupa trei ani, a trait lemnul si a facut roada si luand batranul rodul lui, l-a dus la biserica, zicind fratilor : luati, mancati rodul ascultarii !

(+) Adica, scurt, mic de stat, bondoc.

2. Se spunea pentru avva Ioan Colov, ca a zis odata fratelui sau celui mai mare : voiam fara de grija sa fiu, precum ingerii sunt fara de grija, nimic lucrand, ci nelipsit slujind lui Dumnezeu. Si dezbracandu-se de haina, a iesit in pustie. Si facand o saptamana, s-a intors catre fratele sau si dupa ce a batut in usa, l-a auzit pe dansul si mai inainte de a deschide, a zis : tu cine esti ? Iar el a zis : eu sunt Ioan, fratele tau. Si raspunzind i-a zis lui : Ioan s-a facut inger si nu mai este intre oameni. Iar el i se ruga zicand : eu sunt ! Si nu i-a deschis lui, ci l-a lasat pana dimineata sa se trudeasca. Iar mai pe urma, deschizandu-i, i-a zis : om esti, trebuinta ai sa lucrezi iarasi ca sa te hranesti. Si a facut metanie, zicand : iarta-ma !

3. Zis-a avva Ioan Colov : de va voi imparatul sa ia vreo cetate, apa intai o opreste si hrana si asa vrajmasii de foamete pierind, se supun lui ! Asa si patimile trupului : daca cu post si cu foamete va petrece omul, vrajmasii slabesc catre sufletul lui.

4. Zis-a iarasi, ca cel ce se satura si vorbeste cu copil, iata, a curvit in cuget cu dansul.

5. Zis-a iarasi ca suindu-se odata pe calea Schitului cu impletitura (+) l-a vazut pe camilar vorbind si poruncindu-se el ( avva ) spre manie si lasand vasele, a fugit.

(+) Adica, cu funia cea de zimbiluri.

6. Altadata iarasi la seceris, a auzit pe un frate vorbind aproapelui cu manie si zicand : iesi tu ! Si lasand secerisul a fugit el ( avva ).

7. S-a intamplat, ca niste batrani la Schit sa manance impreuna unii cu altii, si era cu dansii si Avva Ioan. Si s-a sculat un batran mare sa dea vasul cu apa; si nimeni n-a primit sa ia de la dansul, fara numai Ioan Colov. Deci s-au mirat si i-au zis lui : cum tu mai mic decat toti fiind, ai indraznit sa fii slujit de batranul ? Si le-a raspuns lor : eu cand ma scol sa dau vasul, ma bucur daca toti vor lua, ca sa am plata. Si eu dar pentru aceasta am primit, ca sa-i fac lui plata, nu cumva sa se mahneasca, ca nici unul n-a primit de la dansul. Si aceasta zicand, s-au minunat aceia si s-au folosit de socoteala lui.

8. Sezand el odata inaintea bisericii, l-au incunjurat fratii si il intrebau pe el pentru gandurile lor si vazand unul din batrani si luptat fiind de zavistie, i-a zis lui : vasul tau, Ioane, este plin de otrava. I-a raspuns avva Ioan lui : asa este, avvo, si aceasta ai zis-o, ca cele din afara le vezi numai; iar de ai fi vazut cele dinauntru, ce ai fi putut zice ?

9. Spuneau parintii ca mancand odata fratii dragoste,(+) a ras un frate la masa. Si vazandu-l avva Ioan, a plans, zicand : oare ce are fratele acesta in inima luii, ca a ras, avand datorie mai muit sa planga, caci mananca dragoste ?

(+) Adica milostenie.

10. Au venit odata unii din frati, ca sa-l ispiteasca pe el. Ca nu-si lasa cugetul sau ca sa se raspandeasca, nici nu graia vreun lucru al veacului acestuia si i-a zis lui : multumim lui Dumnezeu, ca a ploat in anul acesta mult. Si au baut finicii si scot zmicele si gasesc fratii lucrul mainilor lor. Le-a zis lor avva Ioan : asa este Duhul Sfant ! Cand se va pogori in inimile oamenilor, ( + ) se innoiesc si scot ramuri cu frica lui Dumnezeu.

( + ) La alte editii, sfintilor.

11. Se spunea despre dansul, ca a impletit odata funie de doua zimbiluri si a cusut-o intr-un zimbil si n-a priceput, pana ce s-a apropiat de perete. Ca era cugetul lui indeletnicindu-se la privirea celor inalte.

12. Zis-a avva Ioan : asemenea sunt unui om, care sade sub un copac mare si vede fiare multe spre dansul; si cand nu va putea sa stea impotriva lor, alearga sus in copac si scapa. Asa si eu, sed in chilia mea si vad cugetele cele viclene deasupra mea; si cand nu voi putea asupra lor, fug la Dumnezeu prin rugaciune si scap de vrajmasul.

13. Zis-a avva Pimen pentru avva Ioan Colov, ca s-a rugat lui Dumnezeu si s-au ridicat patimile de la dansul si s-a facut fara de grija; si ducandu-se, a spus unui batran : ma vad pe mine ca ma odihnesc si nu am nici un razboi. Si i-a zis lui batranul : du-te, roaga-te lui Dumnezeu, ca sa-ti vina razboiul si zdrobirea si smerenia care le aveai mai inainte ! Ca prin razboaie sporeste sufletul. Deci, s-a rugat si dupa ce a venit razboiul, nu s-a mai rugat sa-l ia de la dansul, ci zicea : da-mi Doamne, rabdare in razboaie !

14. Zis-a avva Ioan, ca a vazut oarecare din batrani in vedenie, cum trei calugari stau de aceasta parte de mare. Si s-a facut glas catre dansii din cealalta parte, zicand : luati aripi de foc si veniti la mine ! Si doi au luat si au zburat de cealalta parte, iar celalait a ramas; si plangea foarte si striga. Apoi, mai pe urma s-au dat si lui aripi, insa nu de foc, ci slabe si neputincioase si cu osteneala cufundandu-se, si ridicandu-se, cu necaz mult a venit de cealalta parte. Asa si neamul acesta, desi ia aripi, insa nu de foc, ci slabe si neputincioase.

15. Un frate a intrebat pe avva Ioan, zicand : cum sufletul meu avand rani, nu se rusineaza a cleveti pe aproapele ? I-a spus lui batranul o pilda pentru clevetire. Un om era sarac si avea femeie; si a mai vazut si pe alta frumoasa, si a luat-o si pe aceasta - dar erau amandoua goale. Deci facandu-se sobor intr-un loc, i s-au rugat ele lui zicand : ia-ne pe noi cu tine. Si luandu-le pe amandoua, le-a pus intr-un pitar ( + ) si intrand intr-un caic, au venit la locul acela. Si dupa ce s-a facut arsita si s-au stamparat oamenii, cautand una si pe nimeni vazand, a sarit afara in gunoi si strangand niste trente vechi, si-a facut ei-si imprejuratoare si de aceea cu indrazneala umbla. Iar cealalta inauntru sezand goala, zicea : iata aceasta femeie pacatoasa, nu se rusineaza umbland goala. Si parandu-i rau barbatului sau a zis : o, minune ! Aceasta cel putin isi acopere rusinea sa, dar tu esti peste tot goala; si acestea graind, nu iti este tie rusine ? Asa este si clevetirea.

( + ) Adica chiup de pamant.

16. Mai zicea iarasi batranul fratelui, pentru sufletul cel ce va sa se pocaiasca. Intr-o cetate era o femeie frumoasa si multi ibovnici avea; si venind la dansa un boier, i-a zis : fagaduieste-te mie, ca vei pazi curatenia si eu te iau de femeie. Iar ea i s-a fagaduit. Si luand-o, a dus-o la casa sa. Iar ibovnicii ei cautind-o ziceau : cutare boier a luat-o la casa lui. Deci de vom merge la casa lui( +1 ) si va afla, ne pedepseste; ci veniti pe dupa casa, sa-i fluieram ei si cunoscand glasul fluieraturii, se pogoara la noi si noi nevinovati ne aflam. Iar ea auzind fluieratura, si-a astupat urechile sale si a sarit in camara cea mai dinauntru si a incuiat usile. Si zicea batranul, ca femeia pacatoasa este sufletul, iar ibovnicii ei sunt patimile si oamenii, iar boierul este Hristos, iar casa cea mai dinauntru este lacasul cel vesnic,( +2 ) iar cei ce ii fluiera ei sunt viclenii draci, iar el ( +3 ) totdeauna fuge catre Domnul.

17. Suindu-se odata avva Ioan de Ia Schit cu alti frati, a ratacit cei ce ii povatuia pe ei, caci era noapte. Si au zis fratii catre avva Ioan : ce vom face, avvo, ca a pierdut fratele calea, nu cumva sa murim ratacindu-ne ? Le-a zis lor batranul : de ii vom zice lui, se mahneste si se rusineaza. Ci iata ma fac, ca eu sunt slab si zic ca nu pot sa merg, ci raman aici pana dimincata. Si a facut asa. Iar ceilalti au zis : nici noi nu ne ducem, ci sedem cu tine. Si au sezut pana dimineata si pe fratele nu l-au smintit.( + )

( + ) In altele, nu l-au mustrat.

18. Un batran era in Schit, ostenitor cu trupul, dar nu luator aminte cu cugetul. Deci, s-a dus la avva Ioan, sa-l intrebe despre uitare. Si auzind de la dansul cuvant, s-a intors la chilia sa si a uitat ce i-a zis avva Ioan lui. Si s-a dus iarasi sa-l intrebe. Si auzind asemenea de la dansul cuvantul, s-a intors. Iar dupa ce a ajuns la chilia sa, iarasi a uitat. Si asa de multe ori mergand, cand se intorcea era stapanit de uitare. Iar dupa acestea intalnindu-se cu batranul, i-a zis : stii avvo, ca am uitat iarasi ceea ce mi-ai zis ? Dar ca sa nu te supar, nu am mai venit. I-a zis avva Ioan lui : du-te de aprinde lihnarul ! Si a aprins. Si i-a zis lui iarasi : mai adu alte lihnare si le aprinde dintr-insul. Si a facut asemenea. Si a zis avva Ioan batranului : nu cumva s-a vatamat ceva lihnarul pentru ca ai aprins dintr-insul celelaite lihnare ? Zis-a : nu. Si a zis batranul : asa nici Ioan; daca Schitul va veni catre mine tot, nu ma va opri de la darul lui Hristos. Drept aceea, cand voiesti, vino, de nimic indoindu-te ! Si asa, prin rabdarea amandorura, a ridicat Dumnezeu uitarea de la batranul. Ca aceasta era lucrarea schitiotilor, ca sa dea osardie celor ce erau luptati si sa se sileasca pe sine, ca sa se castige unii pe altii spre bine.

( + ) Iisus Navi, 14, 7.

19. A intrebat un frate pe avva Ioan zicand : ce voi face ? Ca de multe ori vine vreun frate sa ma ia la lucru si eu sunt ticalos si slab si ma ostenesc la lucru. Deci, ce voi face pentru porunca ? Si raspunzind batranul a zis : Halev a zis lui Iisus fiului lui Navi : de patruzeci de ani eram, cand m-a trimis Moise, robul Domnului din Cadis Varni, pe mine si pe tine la pamantul acesta si acum sunt de opzeci si cinci de ani. Precum atunci eram si acum pot sa ies la razboi. ( + ) Drept aceea si tu, de poti, precum iesi, asa si sa intri, du-te; iar de nu poti face asa, sezi in chilia ta, plangand pacatele tale. Si de te vor gasi tanguindu-te, nu te vor sili sa iesi afara.

20. A zis avva Ioan : cine a vandut pe Iosif ? Si a raspuns un frate, zicand : fratii lui. I-a zis lui batranul : nu, ci smerenia lui l-a vandut. Ca putea sa zica, ca frate al lor este si sa raspunda impotriva; ci tacand, pentru smerenie, s-a vandut pe sine si smerenia l-a pus ocarmuitor peste Egipt.

21. Zis-a avva Ioan : sarcina cea usoara lasand-o, adica a ne defaima pe noi, pe cea grea o am luat, adica a ne indrepta pe noi.

22. Acestasi a zis : smerita cugetare si frica lui Dumnezeu sunt mai presus decat toate faptele bune.

23. Acestasi sedea odata in biserica si a suspinat, nestiind ca este cineva dinapoia lui. Deci, cunoscand, a facut metanie, zicand : iarta-ma, avvo, ca inca nu m-am invatat !

24. Acesta zicea ucenicului sau : sa cinstim pe Unul si toti ne cinstesc pe noi. Iar de vom defaima pe Unul care este Dumnezeu, ne defaima pe noi toti si intru pierzare mergem.

25. Se spunea pentru avva Ioan, ca a venit in biserica la Schit si auzind vorbe impotriva ale unor frati, s-a intors la chilia sa si inconjurand-o de trei ori, asa a intrat. Iar oarecare frati vazandu-l, s-au mirat de ce a facut acesta si venind l-au intrebat, iar el le-a zis : urechile le aveam pline de cuvinte impotriva. Deci, am inconjurat, ca sa le curatesc si asa sa intru cu linistea mintii mele in chilia mea.

26. A venit un frate la chilia lui avva Ioan decuseara, silindu-se sa se intoarca inapoi. Si vorbind ei despre fapte bune, s-a facut dimineata. Si n-au cunoscut. Si a iesit sa-l petreaca si au ramas vorbind pana la al saselea ceas si l-a bagat inauntru si gustand, asa s-a dus.

27. Zicea avva Ioan, ca temnita este a sedea in chilie si a-si aduce aminte de Dumnezeu totdeauna cu trezvire. Si aceasta este : in temnita am fost si ati venit la Mine.( + )

( + ) Matei : 25, 36.

28. Zis-a iarasi : cine e tare ca leul ? Si pentru pantecele lui cade in cursa si toata taria lui se smereste.

29. Spunea iarasi, ca mancand parintii Schitului paine si sare, ziceau ei : sa nu ne silim pe noi la sare si la paine. Si asa, tari erau la lucrul lui Dumnezeu.

30. A venit un frate sa ia cosnita de la avva Ioan. Si iesind i-a zis lui : ce voiesti frate ? Iar el i-a zis : cosnita, avvo ! Si intrand sa scoata, a uitat. Si a sezut cosand. Iarasi a batut in usa si daca a iesit, ii zise lui : adu cosnita, avvo. Si intrand iarasi a sezut sa coase. Si a batut acela. Si iesind ii zise : ce vrei, frate ? Iar el i-a zis : cosnita, avvo. si apucandu-l de mana, l-a bagat inauntru, zicandu-i : daca zimbiluri vrei, ia si te du, ca eu nu am vreme.

31. A venit odata un camilar, ca sa-i ia vasele si sa se duca in alt loc. Iar el intrand sa-i aduca funia, a uitat, avand mintea intinsa catre Dumnezeu. Deci, iarasi a suparat camilarul, batand in usa. Si iarasi avva Ioan, intrand, a uitat. Iar a treia oara batand camilarui, intrand zicea : funie, camila, funie, camila. Si acestea zicea, ca sa nu uite.

32. Acestasi era fierband cu duhul. Deci, mergand oarecare la dansul, i-a, laudat lucrul ( + ). Si a tacut. Iarasi acela a pornit cuvant si iarasi tacea. A treia oara a zis celui ce venise : de cand ai intrat aici ai scos afara pe Dumnezeu de la mine.

( + ) Ca lucra funie pentru cosnite.

33. Au venit unii la chilia lui avva Ioan si l-au gasit dormind si un inger stand aproape si aparandu-l. Si s-au dus dupa ce au vazut. Iar daca s-a desteptat, a zis ucenicului sau : a venit cineva aici cand dormeam eu ? Zis-a acela : da, a venit cutare batran. Si a cunoscut avva Ioan, ca de masurile sale era batranul si a vazut pe inger.

34. Zis-a avva Ioan : eu vreau sa se impartaseasca omul cate putin din toate faptele cele bune. Drept aceea, in fiecare zi sculandu-te dimineata, pune inceput la toata fapta buna si porunca lui Dumnezeu cu mare rabdare, cu frica si cu indelunga rabdare, cu dragostea lui Dumnezeu, cu toata osardia sufletului si a trupului si cu smerenie multa, cu rabdarea necazului inimii si strajuirea, cu rugaciune multa si cucerire, cu suspinuri, cu curatirea limbii si cu paza ochilor, necinstindu-te si nemaniindu-te, fiind pasnic si nerasplatind rau pentru rau, neluand seama la gresalele altora, nemasurandu-te pe tine,( + ) sub toata zidirea fiind, cu lepadarea de materie si de lucrurile cele trupesti, cu crucea, cu nevointa, cu saracia duhului, cu vointa si deprindere duhovniceasca, cu post, cu pocainta si cu plans, cu lupta de razboi, cu socoteala dreapta, cu curatenia sufletului, cu impartasire buna, cu linistea rucodeliei tale, cu privegherile de noapte, cu foame si sete, cu frig si cu golatate, cu osteneli, inchizindu-ti mormantul, ca si cum ai fi murit acum, incat sa socotesti ca este moartea aproape de tine in tot ceasul.

( + ) Adica cu altii.

35. Se spunea despre acest avva Ioan, ca dupa ce venea de la seceris, sau de la adunarea cu alti batrani, se indeletnicea la rugaciune si la cugetare cu mintea si la cantarea psalmilor, pana ce ii venea socoteala lui la randuiala cea dintai.

36. A zis unul din parinti despre dansul : cine este Ioan ? Caci cu smerenia lui, a atarnat tot Schitul de degetul lui cel mic.

37. Intrebat-a unul din parinti pe avva Ioan Colov : ce este monahul ? Iar el a zis : osteneala. Ca monahul la tot lucrul se osteneste; asa este monahul.

38. Zis-a avva Ioan Colov, ca un batran oarecare duhovnicesc s-a inchis pe sine in chilie si era numit in cetate si slava multa avea si s-a vestit acestuia ca vrea oarecare din sfinti sa se pristaveasca si deci sa vina sa-l heretiseasca mai inainte de a adormi. Si a socotit intru sine : de voi iesi ziua, vor alerga oamenii dupa mine si mi se face multa slava si nu ma odihnesc cu acestea. Deci, ma voi duce seara prin intuncic si ma voi tainui de toti. Seara dar, iesind din chilie, ca unui ce vrea sa se tainuiasca, iata de la Dumnezeu s-au trimis doi ingeri cu faclii, luminand inaintea lui. Si de aceea, toata cetatea a alergat dupa dansul, cautand la slava aceea. Si pe cat i s-a parut ca a fugit de slava, mai mult s-a slavit. La acestia se implineste cuvantul cel scris : tot cel ce se smereste pe sine, se va inalta.( + )

( + )Luca 14 v.11.

39. Zicea avva Ioan Colov : nu este cu putinta sa zideasca cineva casa de sus in jos, ci de la temelie in sus. I-au zis lui : ce este cuvantul acesta ? Le-a zis lor : temelia, aproapele este, ca sa-l castig si sa-l folosesc intai. Ca de el sunt atarnate toate poruncile lui Hristos.

40. Zis-a avva Ioan, ca poarta cerului este smerenia si parintii nostri, prin multe ocari bucurandu-se au intrat in cetatea lui Dumnezeu.

41. Acestasi a zis fratelui sau : desi foarte prosti si nebagati in seama suntem inaintea oamenilor, sa ne bucuram pentru aceasta. Ca sa ne cinstim inaintea lui Dumnezeu.

43. Se spunea despre avva Ioan, ca unei tinere i-au murit parintii si a ramas sarmana. Iar numele ei era Paisia. Deci, a socotit sa-si faca gazda de straini, casa spre primirea parintilor Schitului. A ramas dar asa primind pe straini vreme multa si odihnind pe parinti; iar dupa o vreme, dupa ce a cheltuit lucrurile, a inceput a fi lipsita. Deci, s-au lipit de dansa niste oameni razvratiti si au schimbat-o din socoteala cea buna. Si de aceea a inceput a petrece rau, incat a ajuns ea ca sa curveasca. Au auzit parintii si foarte s-au mahnit. Si poftind pe avva Ioan Colov, i-a zis : am auzit despre sora aceea, ca petrece rau si ea; cand putea si-a aratat, mila ei catre noi, iar acum noi sa argtam catre dansa mila si s-o ajutam. Deci, osteneste-te pana la dansa si dupa intelepciunea, ce ti-a dat-o Dumnezeu, iconomiseste cele pentru dansa. Deci, a venit avva Ioan la dansa si a zis batranei portarite : spune stapanei tale, ca am venit eu ! Iar ea l-a gonit zicand : voi dintru inceput ati mancat cele ale ei si voiesti sa te intalnesti cu dansa ?

Drept aceea suindu-se batrana, i-a spus despre dansul. Si ii zice ei cea tanara : acesti calugari de-a pururea umbla pe langa marea Rosie si gasesc margaritare. Impodobindu-se dar, a zis sa-l aduca la dansa. Deci, dupa ce s-a suit, apucand ea mai inainte a sezut pe pat. Si venind avva Ioan, a sezut aproape de dansa. Si cautand in fata ei, i-a zis : pentru ce ai defaimat pe Iisus, de ai venit la aceasta ? Iar ea auzind, a inghetat cu totul; si plecand in jos capul sau, avva Ioan, a inceput a plange foarte. Si a zis ea lui : avvo, ce plangi ? Iar dupa ce a cautat, iarasi s-a aplecat in jos plangand si i-a zis ei : vad ca satana joaca in fata ta si nu voi plange ? Iar ea auzind, i-a zis lui : este pocainta, avvo ? Ii zice ei : este. Ii zice lui : ia-ma unde voiesti ! Ii zice ei : sa mergem. Si s-a sculat sa mearga dupa dansul. Si a luat seama avva Ioan, ca nimic n-a pus la randuiala, nici n-a grait pentru casa sa. Si s-a mirat. Deci, dupa ce au ajuns la pustie, s-a facut seara, si facand din nisip un capatai mic si insemnand chipul crucii, i-a zis : dormi aici ! Si facandu-si si lui si putin mai departe si implinindu-si rugaciunile, s-au culcat. Iar pe la miezul noptii desteptandu-se, vede o cale luminoasa, de la cer pana la dansa intarita si a vazut pe ingerii lui Dumnezeu ducandu-i sufletul. Drept aceea, sculandu-se si mergand la dansa, a miscat-o cu piciorul. Iar dupa ce a vazut ca a murit, s-a aruncat pe sine cu fata la pamant, rugandu-se lui Dumnezeu si a auzit ca un ceas al pocaintei ei s-a primit mai presus decat pocainta multora, care zabovesc si nu arata fierbinteala unei pocainte ca aceasta.