Cuviosii Vuvol, Ghedeon si Gheman - Sihastri de pe Muntele Ceahlau (secolele XVI-XVII)

Acesti trei cuviosi sihastri erau cu metania din sihastria Ceahlaului si din Manastirea Pionul, situate in apropierea acestui sfant munte romanesc. Dupa ce mai intai s-au deprins in obste cu osteneala vietii calugaresti si au imbracat ingerescul chip al schimniciei, s-au retras la liniste in adancul codrilor seculari de pe valea paraului Durau, unde se nevoiau multi sihastri purtatori de Hristos. Apoi si-au sapat tre pesteri aproape una de alta, in stancile de piatra de sub varful Ceahlaului si acolo se nevoiau in post, rugaciune si in doirire de Dumnezeu.

Nevointa lor era aceasta: ziua si noaptea isi aveam mintea inaltata la Dumnezeu, prin neincetata rugaciune si nadejdea bunatatilor celor viitoare. Toata saptamana petreceau singuri in munte, nevazand fata de om, si mancau o data pe zi, dupa apusul soarelui. In sarbatori se adunau la chilia unui duhovnic sihastru si acolo savarseau Sfanta Liturghie si primeau Trupul si Sangele Domnului. Iar cele de nevoie vietii le primeau prin ucenicii lor de la manastirea de metanie.

Asa s-au nevoit Cuviosii Vucol, Ghedeon si Gherman timp de 30 de ani, stralucind ca trei faclii pe Muntele Ceahlaului si neincatat rugandu-se pentru si si pentru mantuirea lumii. Apoi, ajungand la varsta batranetii si bineplacand lui Dumnezeu, s-au savarsit cu pace in primele trei decenii ale secolului XVII si s-au numarat in ceata cuviosilor parinti. Pesterile lor se vad pana astazi si le poarta numele peste veacuri. (La cativa km mai sus de Manastirea Durau, unde a fost si un mic schit de sihastri, se gasesc mai multe pesteri si urme de chilii sub stancile Ceahlaului printre care si "Pesterea lui Vucol", "Pestera lui Ghedeon" si "Pestera lui Gherman").

"Ceata pustnicilor fericita este, a celor ce se intraripeaza cu dumnezeiescul dor!"