Cuviosul Afgaton SIhastrul - Manastirea Agafton - Botosani (secolul XVIII-lea)

Ieromonahul Agaton (popular Agafton) era cu metania din Manastirea Domanei, ctitorita de Elena Rares in anul 1552. Dupa mai multi ani de nevointa a fost chemat de Dumnezeu la viata pustniceasca. Deci, luand cu sine doi ucenici, s-a retras in padurile din apropiere, unde se nevoiau cativa calugari, si acolo a sihastrit zece ani in post si in neincetata rugaciune, ajungand sihastru si duhovnic vestit in tinutul Botosanilor.

In anul 1729, Cuviosul Agafton Sihastrul, vazand ca se aduna fratii in jurul lui, "au mers in codrul ce este pe locul domnesc la ocolul Botosanilor si au curatat padurea si au facut manastioara si si-au pus pometi pe langa chilii". Aceasta mica asezare pustniceasca, cu hramul Sfintilor Arhangheli, s-a numit la inceput "Sihastira lui Agafton". Aici a adunat cuviosul ca la 20 de sihastri si impreuna s-au nevoit in placere de Dumnezeu pana la jumatatea secolului XVIII. Randuiala sihastrilor era aceasta: neincetata rugaciune ziua si noaptea, citirea Psaltirii la chilii, masa dupa asfintitul soarelui; Duminica, Sfanta Litrughie si impartasirea de obste.

Acest fericit sihastrul era mare dascal al linistii si rugaciunii, incat nimeni din ucenici nu ajunsase la masura lui. Era, totodata, iscusit duhovnic al sihastrilor si mirenilor si izgonitor de duhuri necurate, jertfindu-se pentru mantuirea tuturor. Caci era un adevarat om al dragostei, si nu era sihastru si egumen mai cunoscut in partea locului decat dansul. Simtindu-si sfarsitul aproape, Cuviosul Agafton si-a binecuvantat ucenicii si s-a mutat cu pace in odihna lui Hristos.