Cuviosul Chiriac Sihastrul - Manastirea Neamt (secolele XV-XVI)

In padurile seculare din jurul Manastirii Neamt s-au nevoit sihastri sfinti inca dinaintea de intemeierea ei (secolul al XIV-lea). Unul din cei mai vestiti sihastri nemteni, al carui nume a ajuns pana astazi, a fost Cuviosul Chiriac Ieroschimonahul, contemporan cu Sfantul Daniil Sihastrul.

Acest smerit nevoitor a trait mai intai in obstea Manastrii Neamt, ca duhovnic si dascal al rugaciunii lui Iisus, fiind iubit si cautat de multi. Apoi, retragandu-se la liniste in muntele dinspre apus, care de atunci ii poarta numele, si-a facut acolo o coliba de lemn si pamant si se nevoia singur in post si rugaciune, in frig si osteneala, suferind multe ispite de la diavoli. Mai tarziu, adunand cativa ucenici in jurul sau, a construit o mica biserica de lemn si acolo slujeau, se impartaseau si slaveau impreuna pe Hristos. Acesta asezare pustniceasca s-a numit "Sihastria lui Chiriac", iar muntele in care s-a nevoit cuviosul cu ucenicii sai se chema pana astazi "Muntele lui Chiriac", popular "Chiriacu".

Asa s-a ostenit Cuviosul CHiriac in acest munte peste 30 de ani, ajungand facator de minuni si inaintevazator. La batranetile sale se adunasera multi calugari in jurul sau. Ei se nevoiau in bordeie si chilii pustnicesti, risipite in tot muntele. Numai in sarbatori, la sunetul unui clopot, se adunau parintii la chilia batranului si cantau impreuna Utrenia si Sfanta Liturghie.

La inceputul secolului al XVI-lea, Cuviosul Chiriac SIhastrul si-a dat sufletul in mainile DOmnului si a fost ingropat pe munte. Ucenicii sai s-au nevoit fara intrerupere in aceasta sihastrie, dupa aceasi randuiala, pana la intemeierea Schitului Pocrov (1714).