Cuviosul Dosoftei Dascalul - Egumen la Schitul lui Zosima - Secu (1582-1606)

Prima asezare monahala atestata documentar pe valea Secului din tinutul Neamt a fost o mica sihastrie din timpul lui Alexandru Lapusneanu, intemeiata de cativa calugari pustnici din Manastirea Neamt. Iar cel dintai ctitor care zideste aici lacas de rugaciune si chilii, in a doua jumatatea a secolului XVI, a fost vistiernicul Zosin (schimonahul Zosima).

Printre cei dintai egumeni ai acestui schit retras de lume a fost si ieroschimonahul Dosoftei, mare dascal si povatuitor de suflete, cu metania din Manastirea Neamt. Timp de 40 de ani, cat a dainuit Schitul lui Zosima, Cuviosul Dosoftei a stat ca un adevarat stalp si parinte duhovnicesc in fruntea obstii sale, formate din 50 de sihastri. El invata pe toti frica de Dumnezeu, ascultarae, smerenia si mestesugul nevointei calugaresti, caci era iscusit in talcuirea Sfintelor Scripturi si vestit pentru intelepciunea sa in toata Moldova, pana la insusi domnul tarii. Se spunea despre dansul ca era, de asemenea, bun cunoscator al limbilor greaca si slavona si stia, ca putini altii dogmele Bisericii Ortodoxe. A intemeiat inca si scoala manastireasca de invatatura in obstea sa, unde invatau calugari iubitori de carte.

Pentru aceea si dascal sau "nastavnic" era numit de cei din vremea sa.

Unul din cei mai vestiti ucenici ai egumenului Dosoftei a fost insusi marele mitropolit Varlaam Motoc, care a vietuit in Schitul lui Zosima mai mult de 25 de ani. Intelepciune duhovniceasca si teologica a ucenicului arata masura nevointei si cunostintelor pe care le stapanea dascalul sau.

Cuviosul Dosoftei era inca iscusit povatuitor si dihovnic al sihastrilor care se nevoiau in codrii de pe valea secului. Totodata, el a ajuta mult la zidirea din nou a ctitoriei lui Nestor Ureche (1602), alaturi de Schitul lui Zosima, fiind ce mai dintai staret al Manastirii Secu, intre anii 1602-1606. Acest egumen face din obstea sa o adevarata lavra, vestita in toata Tara Moldovei.

La 21 august, 1606, Cuviosul Dosoftei Dascalul lasa egumen in locul sau pe ieroschimonahul Andrei, unul din fiii sai dihovnicesti, iar el se muta in odihna lui Hristos, plans de toti ucenicii si sihastrii de pe valea "Pararului Sac".