Cuviosul Elefterie Sihastrul - Schitul Sihla (secolele XVII-XVIII)

Cuviosul Elefterie era de loc din Ismail. In tinerete a fost sotul Cuvioasei Teodora de la Sihla, cu care au trait in legiuita casnicie cativa ani. Apoi, neavand copii si plecandu-i sotia in viata calugareasca la Manastirea Varzaresti si de acolo retragandu-se la pustie in Muntii Buzaului, el s-a facut calugar la un schit din tinutul Buzaului. Acolo, deprizand bine mestesugul nevointei duhovnicesti de la marii iasihasti din aceasta vestita sihastrie, Cuviosul Elefterie s-a invrednicit de darul preotiei si slujea ziua si noaptea in biserica.

Mai tarziu, intelegand ca fericita Teodora s-ar fi retras la pustie in Muntii Neamt, ieroschimonahul Elefterie a fost indemnat de Dumnezeu sa mearga pe urmele ei. Deci, ajungand la Schitul Sihastria si ratacind pe la pustincii ce se nevoiau in Munti Sihlei, a dat si de pesterea Cuvioasei Teoeodra, care nu de mult se mutase la iubitul sau Mire, Iisus Hristos.

Astfel, mult suspinand fericitul Elefterie dupa sfanta lui sotie, nu s-a mai intors la manastirea de metanie, ci construindu-si o mica chilie sub stanicile Sihlei, aproape de pestera Cuvioasei Teodora,a ajuns sihastru vestit in partile acestea. Ziua si noastpea priveghea in rugaciune cu post si lacrimi fierbinti, savarsind dumnezeiasca Liturghie, si astepta slobozirea de legaturile trupului.

Deci, nevoindu-se in aceasta pustie ca la zece ani si bineplecand lui Dumnezeu, s-a savarsit cu pace in primele decenii ale secolului XVIII si a fost ingropat in cimitirul sihastrilor din poiana. Dupa putini ani, familia boierilor Cantacuzino a inaltat un schit de lemn pe mormantul Cuvisului Elefterie, in cinstea nasterii Sfantului Ioan Botezatorul.

Asa a luat fiinta Schitul Sihla, inainte de anul 1741.