Cuviosul Gavriil Ieromonahul - primul egumen al Manastirii Cozia (secolele XIV-XV)

Ieromonahul Gavriil era unul din ucenicii Sfantului Nicodim cel Sfintit. Dupa ce mai intai se nevoi ca sihastru pe Valea Oltului, intra in obstea Manastirii Tismana, unde deprinse mestesugul vietii duhovnicesti. Si era vestit in partea locului pentru sfintenia vietii lui.

In anul 1388, cand Micea cel Batran termina de zidit Manastirea Cozia in locul unei vechi sihastrii din poiana Nucet, Cuviosul Gavriil a fost randuit cel dintai egumen si parinte duhovnicesc al ctitoriei marelui domn. Tot lui i s-a incredintat si Manastirea Cotmeana cu toate sihastriile de pe Valea Oltului.

Cuviosul Gavriil a adunat in ambele manastiri pana la 40 de calugari. Apoi a dat asezamant de viata duhovniceasca pentru obstea Manastirilor Cozia si Cotmeana, care se respecta cu mare sfintenie, precum reiese din actul de danie al ctitorului fondator: "...Iar pentru vietuirea acestui lacas, intr-acest fel sa fie dupa asezamantul popei Gavriil, oricate el va aseza si va intemeia; si nimeni sa nu fie slobod a scadea sau a adauga macar cat de putin. Inca si dupa moartea popei Gavriil sa nu aiba nimeni voie ca sa puna egmen... fara numai fratii pe care il vor alege dintre dansii, dupa asezamantul popei Gavriil..."

Acest cuvios egumn a randuit viata de obste in ambele manastiri, cu Sfanta Liturghie zilnica si cu spovedania saptamanala. In sarbatori se adunau la Cozia si sihastrii de pe Valea Oltului si primeau Trupul lui Hristos. Astfel, toti petreceau in ascultarea, in rugaciune, in dragoste si in asteptarea bunatatilor viitoare. Si era egumenul Gavriil iscusit parinte duhovnicesc al calugarilor si sihastrilor din tara Oltului si printre cei dintai sfetnici ai lui Micea cel Batran, care de multe ori il cerceta si ii urma sfatul. Era inca parintele sufletesc si mangaietor al satenilor de sub munte, atat de dincoace, cat si de dincolo de Carpati, si multi credinciosi il cauta pentru binecuvantare si cuvant de folos.

Astfel, intarind viata calugareasca in cele doua manastiri si ajungand la adanca batranete, si-a dat sufletul cu pace, lasan in urma multi ucenici.