Cuviosul Gherman Daco-Romanul (secolele IV-V)

Cuviosul Gherman era ruda si prieten din copilarie al Sfantului Ioan Casian, nascut pe la jumatatea secolului IV, probabil, tot in "hotarele Casienilor si al Pesterilor", din Eparhia Tomisului. Fiind mai varstnic decat compatriotul sau, Gherman a intrat din tinerete in nevointa calugareasca la una din manastirile existente in Tomis, Histria, Callatis sau Axiopolis. Intrucat multi asceti "sciti" se nevoiau in pesteri, cum atesta numeroasele toponime paleocrestine de "Pestera", "Pesteri", "Bisericuta", "Biserica Omului" etc, se crede ca si Cuviosul Gherman s-a nevoit la inceput intr-una din aceste pesteri.

Acest ascet tomitan a fost primul parinte duhovnicesc al Sfantului Ioan Casian si cel dintai dascal al sau, care l-a initiat pe calea mantuirii spre Hristos. Dupa o scurta nevointa impreuna cu prietenul sau la una din manastirile din Dacia Pontica, Cuviosul Gherman se nevoieste un timp cu Sfantul Ioan Casian la Betleem (380-385), aproape de Pestera Nasterii Domnului. Apoi pleaca impreuna cu prietenul sau in Egipt si viziteaza toate marile manastiri, sihastriile de pe Valea Nilului si pe sfintii calugari anahoreti din Muntele Nitriei si din Sinai. In anul 399, Cuviosul Gherman se stabileste cu Sfantul Ioan Casian la Constantinopol, in preajma Sfantului Ioan Gura de Aur, pe care il iubeau atat de mult.

In anul 404, Sfantul Ioan Gura de AUr fiind exilat si depus din scaun de imparatul Arcadie, Cuviosul Gherman impreuna cu Sfantul Ioan Casian se duce la Roma, spre a mijloci in favoarea marelui Patriarh si dascal al lumii crestine, in fata Papei Inocentiu I. De aici nu se stie unde s-a retras la batranete Cuviosul Gherman. El s-a savarsit, fie la manastirea intemeiata de Sfantul Ioan Casian la Marsilia, fie s-a reintors la manastirea din patria sa, in Dacia Pontica, unde crede ca si-a savarsit calatoria acestei vieti in primele doua decenii ale secolului V.