Cuviosul Ioan Maxentiu (secolele V-VI)

Acest cuvios parinte era "cel mai invatat calugar scit" contemporan cu Cuviosul Dionisie cel Mic, nascut in Dacia Pontica, pe la jumatatea secolului V. El s-a calugarit si a invatat adancul teologie din anii tineretii, la una din manastirile Eparhiei Tomisului, a calatorit la mai multe manastiri din Rasarit si a locuit uneori in preajma Constantinopolului.

Fericitul Calugar Ioan Maxentiu, a scris opt carti "libelli", care trateaza diferitele probleme hristologice si antropologice si combate cu tarie nestorianismul si monofizismul lui Eutihie. Iata cateva titlui din scrierile sale: Libellus fidel, Capitole doctrinare, Marturisire de credinta ortodoxa, Unirea Cuvantului lui Dumnezeu cu propriul Sau trup, Raspuns contra achefalilor..., Contra Nestorienilor, Raspuns la Epistola Papei Hormisda.

Impreuna cu alti calugari sciti, Petru, Ioan, Leontiu si Ioan, Cuviosul Ioan Maxentiu a scris si Epistola calugarilor sciti, adresata episcopilor africani Datin si Fortunat, in care se sustine formula teologica "theopashita" ca "unul din Traime a patimit cu trupul".

Dupa o indelunga osteneala, prin scris si asceza, de aparare a dreptei credinte ortodoxe si de marturisire a Evangheliei lui Hristos, intr-o epoca atat de framantata de deznibari si erezii, fericitul calugar daco-roman Ioan Maxentiu s-a stramutat cu pace la cele vesnice.