Cuviosul Ioan Monahul Manastirea Voronet (secolul XV-XVI)

Acest smerit nevoitor venit de mic in manastire, era unul din ucenicii de chilie a Sfantului Daniil SIhastru, implinind cu mare osardie aceasta ascultare mai mult de cinsprezece ani. Povatuia pe credinciosi la chilia marelui sihastru, ajuta pe cei bolnavi care veneau pentru vindecare, aducea cele de nevoie pentru hrana, iar la timpul cuvenit mergea la biserica si era tuturor iubit pentru blandetea lui.

Ajungand la varsta de 18 ani, a fost facut calugar, luand jugul lui Hristos cu indemnul si "cu rugaciunile sfant parintelui nostru Daniil cel Nou". Caci fiind iubit foarte cuviosului, neincetat se ruga pentru dansul si il povatuia pe calea mantuirii. Raposand dascalul si parintele sau duhovnicesc, monahul Ioan se indeletnicea cu scrierea cartilor bisericesti, caci era un bun caligraf. Mai tarziu s-a nevoit un timp la Manastirea Probota, apoi a facut cativa ani ascultare pe langa mitropolitul Grigore Rosca (1570), cu care a fost dimpreuna ucenic al Sfantului Daniil.

Dintre cartile copiate de monahul Ioan se numara si o carte ce continut pastrica, "Cuvintele Sfantului Efrem SIrul", pe care smeritul caligraf o scria prin anul 1550 pentru manastirea de metanie. In insemnarea de pe carte scrie: "... cu invatatura mitropolitului Grigorie ... am dorit din inima si am dat din dreapta mea agonisita si am facut aceasta carte, numita a sfantului Efrem, si am dat-o la Manastirea Voronetului unde din frageda tinerete si din copilarie m-am fagaduit lui Dumnezeu, cu rugaciunile sfant parintelui nostru Daniil cel Nou si unde am primit mantuitorul si ingerescul cin..."

Deci, retragandu-se la metanie si mai traind putini ani, s-a stramutat cu pace la cerestile lacasuri.