Cuviosul Ioanichie Schimonahul - Sihastira Valea Chiliilor-Muscel (+ 1638)

Pe Valea Dambovitei, intre Targoviste si Campulung, se afla un deal inalt numit "Dealul Cetatuia" sau "Dealul lui Negru Voda". Prima asezare monahala cunoscuta pe aceasta colina dateaza de la inceputul secolului al XIV-lea, cand domnul Tarii Romanesti intemeiaza un schit cunoscut pana azi cu numele de "Schitul Negru Voda" (Cetatuia).

Pe versantul abrut al dealului, in partea de sud-est, ca si pe valea paraului Cetatuia, a existat una din cele mai vechi vetre isihaste romanesti, intre secolele XIII si XVIII, aici s-au nevoit multi sihastri cu viata sfanta, ale caror nume nu se mai cunosc. Vlea aceasta se numeste de sute de ani "Valea Chiliilor", din cauza numarului mare de sihastri traitori aici.

Unul din ce mai renumiti sihastri ce s-a nevoit pe Valea Chiliilor in primele decenii ale secolului XVII, a fost Cuviosul schimonah Ioanichie. Se crede ca era cu metania din Schitul Negru Voda de alaturi, unde s-a nevoit la sfarsitul secolului XVI. Apoi, ravnind fericitei vieti pustnicesti si arzand pentru dragostea lui Hristos, s-a inchis de buna voie intr-o pestera sapata in peretele muntelui si acolo s-a nevoit, nestiut de oameni, mai mult de 30 de ani. Numai ucenicul sau ii aducea paine si apa o data pe saptamana, pe care o cobora pna la gura pesterii cu o franghie, din cauza locului foarte abrupt. Sfintele Taine i le aducea din timp in timp egumenul schitului.

Cum s-a nevoit acolo schimonahul Ioanichie, cate ispite a rabdat si la ce masura duhovniceasca a ajuns, singur Dumnezeu stie. Insa, dupa o nevointat atat de aspra, cuviosul acesta, ajugand la marusa sfinteiniei si cunoscandu-si dinainte sfarsitul, si-a sapat singur mormantul in fundul pesterii. Apoi, culcandu-se in mormant, si-a dat sufletul in mainile Domnului.

Cu trecerea anilor, numele Cuviosului Ioanichie s-a uitat, iar pestera lui s-a parasit din cauza muntelui abrupt. In primele decenii ale secolului XX, coborandu-se egumenul schitului cu o franghie in pestera, a descoperit osemintele intregi ale acestui mare sihastru, asezate cu buncavuiinta in fundul pesterii. Erau galbene, binemirositoare si acoperite cu o panza de paianjen. Deasupra mormantului erau sapate in piatra aceste cuvinte: "Ioanichie Schimonah, 1638".

Preacuvioase Parinte Ioanichie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!