Cuviosul Neofit Sihastrul - Sihastria Stanisoara-Arges (secolul al XVII-lea)

Se spune in traditia locului ca, la inceputul secolului al XVII-lea, au plecat la liniste sase calugari din Manastirea Cozia. Doi dintre ei, Daniil duhovnicul si Misail ucenicul, s-au nevoit la poala Muntelui Cozia, iar patru dintre ei s-au nevoit in pesteri, pe Muntele Stanisoara.

Cel mai vestit dintre sihastrii de la Stanisoara a fost schimonahul Neofit. Acest cuviosul si-a sapat o pestera in partea de apus a Muntelui "Salbaticul" si acolo s-a nevoit singur in aspre osteneli si in neadormite rugaciuni timp de 30 de ani. Toata saptamana postea si se ruga in pestera, iar Duminica cobora la sihastria lui Daniil si Misail de la Turnu, asculta Sfanta Liturghie si primea Trupul si Sangele lui Hristos.

Astfel, rabdand grele ispite de la diavolul si dobandind darul lacrimilor si al vindearii suferintelor omenesti, si-a dat sufletul in mainile Domnului acolo, in pestera, nestiut de nimeni. Dupa mai multi ani, osemintele Cuviosului Neofit au fost descoperite de un calugar ce pastea vitele manastirii, pe are aducandu-le la Cozia, le-a ingropat egumenul alaturi de biserica. Noaptea insa, aratandu-se cuviosul in vis egumenului, i-a poruncit sa-i duca oasele inapoi in pestera.

Asa au ajuns osemintele Cuviosului Neofit in pestera sa. Apoi, auzindu-se despre aceasta, multi credinciosi veneau la pestera si primeau ajutor in necazurile lor. Cu timpul, osemintele lui au fost impartite peste tot, incat astazi se mai pastreaza doar numele si pesterea acestui mare sihastru roman.