Cuviosul Paisie Arhimandritul - Al doilea egumen al Manastirii Putna (+ 1502)

Acest arhimandrit, numit "Paisie cel Scurt", a fost al doile egumen al Manastirii Putna. El isi avea metania tot la Manastirea Neamt.

Apoi, venind la ctitoria lui Stefan cel Mare in anul 1470, odata cu egumenul Ioasaf, dupa moartea acestuia a fost ales de sobor parinte duhovnicesc in locul sau. Si a povatuit Manastirea Putna cu multa intelepciune timp de 26 de ani, incepand din vara anul 1476.

Egumenul Paisie a cuntinuat intru toate si a desavarsit opera duhovniceasca a inaintasului sau. Sub egumenia lui s-a mentinut in obste aceasi inalta traire evanghelica in Hristos, in dragoste si ascultare. De asemenea, s-au dezvoltat aici, in chip deosebit, scolile de caligrafi, de gramatici si de muzica bisericeasca, facand din Manastirea Putna una din cele mai vestite lacasuri manastiresti de lauda lui Dumnezeu si de cultura teologica din Moldova, alaturi de Neamt, Bistrita si Moldovita. Aici se copiau si se impodobeau, de mana smeritilor calugari, numeroase carti de slujba si de invatatura patristica, cum a fost Tetraevanghelul scris de ieromonahul Nicodim (1473), Tetraevanghelul scris de monahul Paladie (1489), Mineile copiate "cu mana pacatosului Casian" monahul (1467), Scara Sfantului Ioan Scararul, de monahul Vasile (1471-1472), Predicile Sfantului Ioan Gura de Aur, scrise de monahul Chiriac (1479) si multe altele care s-au pierdut si instrainat.

Aici a cantat si a compus marele protopsalt Eustatie monahul acele frumoase manuscrise de muzica psaltica, sub indrumarea egumenului Paisie. In scoala de gramatici, care functiona aici, s-au scris de calugari, la porunca lui Stefan cel Mare, Cronica si Analele Putnene. Tot in aceasta scoala invatau, de la dascalii manastirii, candidatii de preoti din toate satele Moldovei de Nord, deprizand, pe langa cunostintele teologice si cantarea bisericeasca, si o aleasa formare duhovniceasca necesara unor buni pastori de suflete.

Aceasta intensa lucrare duhovniceasca si culturala de la Putna se desfasura sub povatuirea si supravegherea permanenta a cuviosului egumen Paisie, ajutat de duhovnicii, dascalii si toti calugarii din obstea sa. Sub egumenia lui, Manastirea Putna a trait epoca cea mai luminoasa si mai rodnica din toata istoria ei. Acum se aflau la Putna, pe langa dascali de teologie, caligrafi si protopsalti, si renumiti duhovnici, care invatau poporul dreapta credinta si frica de Dumnezeu. La duhovnicii Manastirii Putna se spovedeau, atat episcopii, preoti si credinciosii de la sate, cat si dregatorii din sfatul tarii si insusi marele domn Stefan "cel Bun si Sfant". Negresit, arhimandritul Paisie, egumenul Putnei, i-a fost multa vreme duhovnic si sfetnic de taina, alaturi de Cuviosul Daniil Sihastrul de la Voronet. Pe langa acestea, slujbele de la Putna, cu sobor de zeci de preoti si cu neintrecuti protopsalti, unde asistau adesea domnul tarii cu sfetnicii sai, faceau din manastire un mic Bizand in Moldova de Nord.

Cuviosul Paisie, egumenul, s-a dovedit si un vrednic innoitor al ctitoriei lui Stefan cel Mare. Ca, arzand manastirea "de istov", in anul 1484, arhimandirtul Paisie, ajutat de insusi domnul Moldovei, a reinnoit acoperisul bisericii, a zidit noi chilii si a adaugat si alte imbunatatiri, devenind astfel un adevarat ctitor al acestui sfant lacas.

Dupa o neobosita jertfa si nevointa duhovniceasca, timp de peste 26 de ani, Cuviosul Paisie, Arhimandritul si egumenul Manastirii Putna, si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezeu, la 15 februarie 1502, lasand in urma o obste numeroasa de calugari cu o randuiala monahala din cele mai inflorite.