Cuviosul Paisie Ieromonahul - Egumen al Manastirii Humor (secolul al XVI-lea)

Ieromonahul Paisie a fost egumen si parinte duhovnicesc al Manastirii Humor in timpul domniei lui Petru Rares. El se nevoia din tinerete in aceasta manastire, ostenindu-se ziua si noaptea cu postul, cu rugaciunea si cu smerita ascultare. Era inca duhovnic iscusit, dascal si bun caligraf. Pentru o nevointa ca aceasta, obstea Manastirii Humor l-a ales egumen in anul 1528. Auzind de petrecerea egumenului Paisie, Petru Rares, domnul Moldovie (1527-1538; 1541-1546), l-a ales de sfetnic si parinte duhovnicesc si asculta sfaturile lui si multe lucruri facea cu binecuvantarea lui.

Vazand cuviosul ca obstea sa se mareste, iar biserica veche este neincapatoare, a hotarat sa zideasca o noua biserica in cinstea Sfantului Mare Mucenic Gheorghe, "prin vointa si ajutorul dreptcredinciosului domn Petru (Rares) Voievod" si cu cheltuiala logofatului Teodor Bubuiog. Zidirea bisericii a inceput in anul 1530, sub supravegherea egumenului Paisie, si s-a sfarsit in acelasi an, la praznicul Adormirii Maicii Domnului. In jurul bisericii noi s-au zidit chilii de piatra unde se nevoiau peste 40 de cuviosi calugari. Tot aici, egumenul Paisie a intemeiat o scoala manastireasca pentru calugari si preoti de mir, cu dascali de greaca si slavonie si cu iscusiti caligrafi.

Cuviosul Paisie, fiind el insusi bun pictor miniaturist, a cautat sa impodobeasca cu fresca noua biserica, "atat pe dinauntru, cat si pe dinafara", prin mana celui mai bun pictor ce se gasea atunci in Moldova. Astfel, in anul 1535, zugravul Toma din Suceava implineste dorinta egumenului Paisie, impodobind biserica cu fresca de o rara valoare duhovniceasca si iconografica.

In anul 1538, Petru Rares fiind izgonit la Ciceu si manastirile fiind jefuite, egumenul Paisie a ascuns in padure odoarele bisericii, iar vestitul Tetraevanghel donat de Stefan cel Mare (1473) l-a trimis prin doi calugari la Ciceu, ca sa fie spre ajutor si mangaiere voievodului probeag. Dupa patru ani, luand din nou scaunul Moldovei, Petru Rares incredinteaza acest Tetraevanghel in mainile egumenului Paisie.

Astfel, mult nevoindu-se si rabdand cu barbatie necazurile acestei vieti, Cuviosul Paisie si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezeu catre jumatatea secolului al XVI-lea, lasand in urma numerosi ucenici.