Cuviosul Pavel Sihastrul - Duhovnicul Sfintei Teodora de la Sihla (a doua jumatate a secolului al XVII-lea)

Acest parinte minunat si sfant a fost duhovnicul de taina al Cuvioasei Teodora de la Sihla. El s-a nevoit mai intai in obstea Schitului Sihastria, in a doua jumatate a secolului XVII, si era tuturor sihastrilor sfetnic si parinte duhovnicesc. Apoi, sosind in schit fericita Teodora si dorind viata pustniceasca, Cuviosul Pavel a dus-o, cu porunca egumenului, in Muntii Sihlei si a asezat-o intr-o coliba parasita. Acolo o impartasea batranul in taina cu Trupul si Sangele lui Hristos si ii aducea pesmeti pentru hrana.

Mai tarziu, ravnind vietii marilor parinti, ieroschimonaul Pavel s-a retras si el la pustie, in padurile seculare dintre Siha si Rapa lui Coroi. Aici este un loc tainuit si binecuvantat de Dumnezeu, unde s-au nevoit cei mai mari sihastri din Muntii Sihlei. Si nimeni, afara de cei alesi si iubiti de Duhul Sfant, nu puteau sa vada pe acesti cuviosi, nici sa le descopere bordeiele lor.

In acest loc pustnicesc s-a nevoit Cuviosul Pavel mai mult de zece ani, in nestiute osteneli si bucurii duhovnicesti. In jurul sau se nevoiau zeci de sihastri iubitori de Hristos si toti il aveau de parinte duhovnicesc, caci era plin de darul Duhului Sfant, intelept in cuvant si inaintevazator. Apoi, bineplacand lui Dumnezeu si ajungand la masura parintilor de demult, si-a dat sufletul in mainile DOmnului, pe cand statea la rugaciune sub o stanca. Timp de peste doua secole, osemintele sale au zacut acolo, neaflate de nimeni. Iar in vara anului 1930, 20 iulie, sfintele sale moaste s-au descoperit prin minune unui ierodiacon iubitor de Hristos, anume Cristofor, cu metania din Manastirea Frasinei, ce se linistea in padurile Schitului Sihla. Caci, intorcandu-se de la schit si adormind putin pe cale, i s-a aratat in vis Cuviosul Pavel, imbracat in rasa de siac, cu barba alba, cu parul lung si cu fata luminata. Apoi, cu voce blanda, i-a zis: "Parinte Cristofor, mergi la dreapta o suta de pasi si vei gasi acolo, sub stanca, altauri de tulpina unui brat, trupul meu neingropat, al smeritului Pavel ieroschimonahul, care m-am nevoit candva in padurile acestea. Osemintele mele sa le ingropi acolo sub pamant, iar craniul sa-l porti de binecuvantare cu sfintia ta in toata viata!"

Apoi, cuviosul facandu-se nevazut, ierodiaconul Cristofor i-a aflat cinstitele moaste sub o panza de paianjen la locul aratat. Erau galbene si raspandeau buna mireasma. Deci, sarutandu-le si facand rugaciuni, le-a ingropat acolo, iar sfantul sau cap l-a luat cu sine la chilie. Mai tarziu a coborat cu acest pretios odor in Manastirea Sihastria. Il purta intr-o traista insemnata cu chipul Sfintei Cruci. Deci, spunand eguenului taina, l-a asezat pe altar pe Sfanta Masa si a slujit trei zile Sfanta Liturighie. Apoi, sarutand tot soborul acel sfant cap al Cuviosului Pavel, ierodiaconul Cristofor s-a intors la pustie si nu l-a mai intanlit nimeni pana astazi.

"Cat de minunat este Dumnezeu intru sfintii Sai, Dumnezeul Parintilor nostri!"