Cuviosul Peon Sihastrul - Muntele Ceahlau (secolele XV-XVI)

Acest mare sihastru era cu metania din Schitul lui Silvestru, situat la nord de Muntele Cheahlau. Umplandu-se de ravna pentru dragostea lui Hristos, a sihastrit multi ani pe culmea unui deal din apropiere, devenind vest lucrator al rugaciunii si inainte vazator. Locul in care s-a nevoit se cheama pana astazi "Dealul lui Peon".

Apoi, dorind sa urmeze marilor pustnici egipteni si sinaiti, si-a facut o coliba pe varful muntelui Ceahlau si a sihastrit acolo mai mult de zece ani, slavind neincetat pe Dumnezeu, rugandu-se pentru lume si rabdand cu barbatie frigul iernii, vanturile cele iuti si ispitele diavolului. A adunat inca si cativa ucenici, si a ajuns parinte duhovnicesc al tuturor sihastrilor din jurul Ceahlaului. Deci, vazand cuviosul ravna lor, a asezat un clopot si o toaca de lemn pe varful muntelui si a randuit sa se sune in fiecare miez de noapte pentru desteptarea la rugaciune a calugarilor ce se nevoiau in jurul muntelui.

Dupa numele Cuviosului s-a numit Ceahlaul sute de ani "Muntele lui Peon", popular "Pionul", iar cele doua varfuri se numesc pana astazi "Toaca" si "Panaghia". Tot el a randuit si zi de hram pentru muntele Ceahlau, la 6 august, Schimbarea Domnului la Fata, asemenea Muntelui Athos, inaltand deasupra o mica biserica de lemn.

Cuviosul Peon a randuit ca la hramul muntelui sa se adune pe Cheahlau, o data pe an, toti sihastrii si credinciosii din imprejurimi. Aici faceau priveghere de toata noaptea, savarseau Sfanta Litrughie, se impartaseau cu Trupul si Sangele lui Hristos, mancau impreuna, apoi, dand lauda lui Dumnezeu, cobora fiecare la chilia sa. Astfel, acest mare parinte a facut din Ceahlau un Athos romanesc, creand in Moldova o puternica traditie autohtona care se pastreaza pana in zilele noastre, Ceahlau fiind singurul munte din Carpati si Balcani care are zi de hram.

Spre batranete Cuviosul Peon s-a stabilit in Sihastria lui Silvestru, la poala muntelui, innoind in intregime schtul si adunand in obstea sa pana la 30 de calugari. De la Sihastria lui Silvestru se numeste pana astazi "Manastirea Pionul" (Peon). Deci, ajungand la varsta de peste optzeci de ani si simtindu-se chemat de Hristos, a adormit cu pace si a fost numarat in ceata cuviosilor parinti romani.