Cuviosul Sila Ieroschimonahul - Egumen al Schitului Sihastria Putnei (+ 1781)

Ieroschimonahul Sila a fost cel mai renumit egumen al Sihastriei Putnei. Era originar din judetul Botosani. Primii ani de ucenicie i-a facut la Schitul Orasani din apropiere. Apoi, ravnind o viata duhovniceasca mai inalta, in anul 1712, a fost calauzit de Duhul Sfant sa mearga la Schitul Sihastria Putnei.

Dupa mai multi ani de ascultare si nevointa, tanarul ostas al lui Hristos primeste tunderea in calugarie, iar in anul 1728 este hirotonit preot si tuns schimonah. Ca ucenic al egumenului Dosoftei, schimonahul Sila se ostenea mult, atat cu slujba bisericii si cu implinirea randuielii sihastresti, cat si cu aprovizionarea schitului hrana si cele de nevoie. Timp de 30 de ani, acest neobosit sihastru a fost iconom al Sihastriei Putnei, implinind cu frica de Dumnezeu aceasta ascultare. Ca neavand schitul nici un fel de avere, se intretinea numai din mila credinciosilor. Taranii de la camp trimiteau alimente, imbracaminte, vin, ceara si untdelemn pentru biserica, prin mainile Cuviosului Sila, iar smeritii sihastri din munte se rugau pentru ei si pentru tara, ziua si noaptea.

Raposand egumenul Dosoftei in anul 1753, Cuviosul Sila a fost ale parinte duhovnicesc al Sihastriei Putnei. El a innoit in intregime acest schit, zidind din piatra o biserica noua, in locul bisericutei din lemn, chilii, trapeza, pivnite, cismea de apa, livada de meri si zi de jur-impreur. De asemenea, a impodobit biserica cu catapeteasma, cu icoane si cu toate "podoabele si trebuintele ce i se cuvin casei lui Dumnezeu." In anul 1758, noua biserica cu hramul "Buna-Vestire" a fost sfintita de mitropolitul Moldovei, Iacob Putneanul.

Egumenul Sila a innoit viata duhovniceasca in Sihastria Putnei, inmultind numarul smeritilor sihastri si desavarsind intre toti legatura nemuritoare a dragostei. Unii dintre ei erau lucratori ai rugaciunii lui Hristos, iar altii, harnici caligarfi si scriitori de carti. Dintre acestia se aminteste ieroshi-monahul Natan, care a scris cu binecuvantarea egumenului "Pomelnicul ctitorilor sfintei Sihastrii a Putnei" (1768), precum si o lucrare originala intitulata "Calugaria" (1770). Un alt sihastru a scris "Scara Sfantului Ioan din Sinai", la 1 martie 1770, iar "smeritul intre ieromonahi Natanil Dreteanul, duhovnicul de la Pascani", care se nevoia in aceasta sihastrie, a copiat din Pomelnicul Manastirii Putna, in anul 1756.

Cuviosul Sila era si un vestit duhovnic cautat de multi credinciosi de prin sate, precum si de monahi, sihastri, egumeni si arhierei. Pe toti ii povatuia cu intelepciune pe calea mantuirii, nici descurajandu-i, nici in napasare sufleteasca lasandu-i. Unul din ucenicii sai, ieromonahul Dosoftei Herescu, a ajuns in 1747 egumen al Manastirii Putna, iar in anii 1750-1789 a fost episcop de Radauti si mitropolit al Bucovinei, cel ce a reusit sa aduca din Polonia la SUceava, in anul 1783, moastele Sfantului Mucenic Ioan cel Nou.

In anul 1776, dupa ocuparea Moldovei de Nord de catre austrieci, Sihastrul Putnei era supus la bir si nu mai avea voie sa aduca ajutoare din tara, fiind amenintat cu pustirea. Atunci batranul egumen a facut o plangere catre imparat, cerand scutire de daruri si aparand vechile drepturi ale schitului. Pentru toate acestea, ieroschimonahul Sila este considera un mare ctitor al Sihastirei Putnei.

Dupa 70 de ani de nevointa duhovniceasca in Schitul Sihastria Putnei, Cuviosul Sila a pus egumen in locul sau pe ieroschimonahul Natan, iar el si-a dat sufletul cu pace in mainile Domnului, in anul 1781.