Cuviosul Simeon Sihastrul si ucenicii sai Schitul Sihastria Ceahlaului (1704)
Una din cele mai vechi asezari monahale de pe Valea Bistritei a fost Sihastria Ceahlaului, schit situat aproape de varful muntelui, intemeiat dupa traditie de primul descalecat - Dragos Voda. In acest schit de lemn, cu hramul Schimbarea Domnului la Fata, s-au nevoit sute de ani cei mai alesi sihastri ai Ceahlaului, ale caror nume sunt scris in Cartea Vietii.
Intre anii 1650-1704, a vietuit in aceasta mica sihastrie un cuvios renumit intre sihastrii Ceahlaului, anume ieroschimonahul Simeon.
Acesta a fost la inceput pustnic sub varful muntelui, rabdand acolo multe ispite pentru dragostea lui Hristos si ajungand lucrator vestit al rugaciunii lui Iisus. Apoi a fost ales de calugari egumen al Schitului Sihastria Ceahlaului, pe care il povatuieste cu duhovniceasca intelepciune mai mult de 30 de ani.
Cuviosul Simeon a reinnoit biserica de lemn si aduna in jurul sau 20 de ucenici. Randuiala schitului era aceasta: in fiecare zi se cantau cele 7 laude, cu Utrenia la miezul noptii, iar in sarbatori se savasea Sfanta Liturghie, cand veneau si ceilalti sihastri din munte.
Spovedania si Impartasania se faceau saptamanal, iar masa se dadea o data pe zi. In posturi, calugarii se retrageau la bordeiele lor din munte, unde se nevoiau singuri, dupa voia lui Dumnezeu, pana la marile praznice. Apoi coborau iarasi in schit. Calugarii iubeau cel mai mult tacerea, smerita cugetare, postul si neincetata rugaciune. Sufletul acesti sigastrii era, desigur, Cuviosul Simeon, vestit dascal al rugaciunii si parinte duhovnicesc pentru toti. Mai presus de orice el invata pe ucenicii sai sa se iubeasca unii pe altii si sa se roage pentru mantuirea oamenilor.
Astfel nevoindu-se egumenul Simeon cu ucenicii sai si ajungand la varsta de 90 de ani, i-a randuit Dumnezeu un sfarsit mucenicesc ca acesta: in primavara anului 1704, chiar in Noaptea de Inviere, pe cand toti parintii erau la biserica, s-a pornit de pe Ceahlau o mare avalasa de zapada asupra schitului. Atunci unul dintre ei cu viata aleasa a strigat:
- Parintilor, sa luam repede icoana Maicii Domnului si sa fugim pe obcina, ca vine muntele peste noi.
Ceilalti, crezand ca aiureaza, nu l-au ascultat. Atunci, smeritul sihastru a luat singur icoana Maicii Domnului si a fugit din biserica.
Indata, avalansa de zapada a acoperit schitul, biserica si parintii, dupa ce Cuviosul Simeon a citit Evanghelia Sfintelor Pasti, dandu-si cu toti duhul in mainile lui Dumnezeu Celui ce a inviat din morti.
Asa s-a mutat Cuviosul Simoen din viata aceasta cu toata sinodia (obstea) sa in lumina lui Hristos. A scapat cu viata numai acel calugar cu icoana Maicii Domnului. A doua zi a fost gasit egumenul sub zapda, adormit cu Evanghelia la piept si cu toti ucenicii langa el.
Doamne, numara in ceata sfintilor pe Cuviosul Simeon cu ucenicii sai!