Cuviosul Vasile monahul Manastirea Putna (secolul al XV-lea)

Printre cei cinci calugari caligrafi adusi in anul 1470 de la Manastirea Neamt la Putna, se numara si acest smerit dascal si monah Vasile. El cunoastea bine scrierile Sfintilor Parinti, mai ales marilor cuviosi sinaiti, incepand cu Scara Sfantului Ioan Scararul. Cunostea scrierile filocalice care circulau in manastirile din Athos si din fostul Bizant si stia cat folos duhovnicesc au ele pentru calugarii din Moldova, el insusi fiind un profund isihast.

Astfel, monahul Vasile este numarat printre cei mai buni dascali isihasti ai scolii de caligrafi din Manastirea Neamt. El a copiat mai multe carti filocalice pentru folosul sufletesc al calugarilor din obste si din sihastrii find unul din ctitorii Filocaliei in spatiul romanesc.

Totodata era un iscusit lucrator al rugaciunii lui Iisus si bun caligraf.

Ajungand la Manastirea Putna si fiind cunoscut marelui Domn, Stefan Voda al Moldovei, Cuviosul Vasile a luat porunca sa scrie, pentru ctitoria sa, Scara Sfantului Ioan Scararul, pentru a nu lipsiti "rugatorii" sai de un dar ca acesta. Caci nu exista manastire ortodoxa sa nu aiba "Cuvintele" Sfantului Ioan, egumenul Muntelui Sinai, opera filocalia cu cea mai larga raspandire.

Monahul Vasile, implinid porunca, adauga pe fila 269 aceasta insemnare: "Din porunca dreptmaritorului Domnului nostru Io Stefan Voievod, domnul Tarii Moldovei, fiul Bogdan Voievod, s-a scris aceasta scara (leastvita) pentru manastirea sa din Putna, in aceasta manastire, in timpul arhimadritului chiar Ioasaf, cu mana multa pacatosului monah Vasile, in anul 1472".

Legatura cartii uzandu-se cu timpul, fiind mult citita de calugari, in anul 1646 a fost legata din nou de ieromonahul Antonie, precum singur scrie pe aceasi pagina: "Iata eu, robul Domnului Iisus Hristos, mult pacatosul si nevrednicul ieromonah Antonie, am legat si am innoit aceasta scara ("leastvita"), facand ascultare, in anul 1674, luna august, in 13 zile".

Cuviosul Vasile a fost printre cei dintai dascali ai scolii de caligrafi din Manastriea Putna, scriind si alte carti filocalice de folos sufletesc si crescand mai multi ucenici. Apoi, bineplacand lui Dumnezeu, s-a mutat cu pace in ceata cuviosilor parinti, catre sfarsitul secolului al XV-lea.