Episcopul Isaia de Radauti (+ 1592)

Acest ierarh iubitor de Hristos a fost cel mai renumit episcop al Radautilor din secolul al XVI-lea. Era cu metania din Manastirea Slatia.

AIci invata din tinerete asprimea vietii calugaresti si dragostea de Dumnezeu si de oameni.

Tot in scoala manastirii se lumina cu multa invatatura de carte, intrecand pe toti dascalii sai. Caci era iscusit in cunostinta Sfintei Scripturi, in scrierile Sfintilor Parinti, in lucrarea rogaciunii lui Iisus si in povatuirea sufletelor omenesti pe calea mantuirii. Cunostea bine istoria Moldovei si a intregului Bizant si era bun croniar, caligraf si vorbitor in limbi. Pe cand era ieromonah, inainte de anul 1561, Cuviosul Isaia a copiat un hronograf bizantin si doua cronici, una sarbeasca si alta bulgareasca, iar intre anii 1561-1564, a scris o cronica putneana preascurta.

Auzind de intelepciunea si nevointa lui, voievodul Alexandru Lapusneanu il raduieste episcop la Radauti in anul 1564, eparhie pe care o pastoreste cu aleasa pricepere si blandete timp de 14 ani. Ca pastor de suflete s-a ostenit sa puna preoti buni la sate si egumeni duhovnicesti si invatati prin manastiri. De asemenea, cerceta adesea pe calugari si pe credinciosi, dezvolta mult scolile manastiresti si incuraja viata isihasta in nordul Moldovei. Iar ca sfetnic de taina al voievodului, mijlocea adesea intre el si supusii sai, staruind mereu pentru buna intelegere si impacare. A implinit si cateva misiuni de pace peste hotare, in Transilvania, Polonia si Rusia.

In anul 1577, bunul pastor al turmei lui Hristos, se retrage din scaun la Manastirea Agapia Veche, unde imbraca ingerescul chip al schimniciei. In aceasta vestita vatra isihastra, el intrecu pe multi sihastri, devenind iscusit lucrator al rugaciunii lui Iisus, dascal si parinte al parintilor. Dupa mai multi ani de adanca smerenie si neincetata rugaciune, episcopul Isaia isi da sufletul in mainile Domnului, in anul 1592 si este ingropat alaturi de biserica.