Episcopul Mitrofan de Buzau (+ 1702)

Invatatul episcop Mitrofan era de loc din tinutul Neamt, iar cu metania de la Manastirea Bisericani, vestita vatra de traiere si cultura duhovniceasca din Moldova. Dupa ce invata de la dascalii manastirii limbile greaca si slavona, precum si adancul Sfintei Scripturi, monahul Mitrofan se invredniceste de darul preotiei si devine ucenic apropiat si tipograf al marelui mitropolit Dosoftei.

Intre anii 1673-1683, ieroschimonahul Mitrofan conduce tipografia mitropolitului Dosoftei, de la Manastirea Sfintii Trei Ierarhi din Iasi, contribuind mult la traducerea si tiparirea cartilor de slujba in limba romana ale marelui ierarh, printre care se numara si Vietile Sfintilor (1682-1686).

Pentru intelepciunea si asezarea lui duhovniceasca cu care era inzestrat de Dumnezeu, ieromonahul Mitrofan a fost ales si hirotonit episcop de Husi, in anul 1683, de blandul mitropolit al Moldovei. Timp de patru ani cat a pastorit turma lui Hristos la Husi s-a dovedit intru toate bland, intelept, iubitor de oameni si implinitor al dumnezeiestilor porunci. Apoi, surghiunindu-se mitropolitul Dosoftei in Polonia, a parasit si episcopul Mitrofan scaunul sau, ajungand conducatorul tipografiei mitropolitane din Bucuresti. In aceasta ascultare a stat episcopul Mitrofan aproape cinci ani de zile, fiind cel mai iscusit tipograf al Tarii Romanesti si formand numerosi mesteri tipografi, printre care si pe invatatul mitropolit Antim Ivireanul. Totodata, a construit mult la traducerea Bibliei din 1688 si mai ales la tiparirea ei, care a fost incredintata intru totul in mainile sale.

In anul 1691, episcopul Mitrofan este asezat pe scaunul vacant de la Buzau, eparhie pe care o pastoreste 11 ani de zile cu multa ravna si frica de Dumnezeu. Pe langa grija Bisericii si a turmei incredintate, invatatul ierarh a intemeiat la Buzau o noua tipografie, unde tipareste numeroase carti de slujba, ca: Mineiele pe tot anul (1698), Molitfenicul (1699), Triodul (1700), Octoihul (1700), Penticostarul (1701) si Liturghierul (1702).

Asa ostenindu-se episcopul Mitrofan pentru lauda Bisericii lui Hristos si mantuirea turmei sale, in vara anului 1702 s-a mutat cu pace la cerestile lacasuri, lasand in urma multi ucenici.