Fericitul Mitropolit Dosoftei - al Moldovei si Sucevei (1625-1693)

Viata

Preainvatatul si vrednicul de pomenire mitropolit Dosoftei (Braila) este numarat printre cei mai alesi ierarhi pe care i-a avut vreodata Biserica Ortodoxa Romana.

Acest bland si cuvios mitropolit s-a nascut in partile Sucevei din parinti foarte credinciosi. De mic a fost dat la invatatura cartii la cei mai buni dascali ce se aflau atunci in Moldova. Apoi s-a dus la Scoala Fratiei Ortodoxe din Liov, unde a invatat limbile greaca, latina, slavona si polona, precum si teologia ortodoxa.

In anul 1649 a primit tunderea monahala in Manastirea Probota. In anul 1658 a fost ales episcop de Husi, fiind in varsta de 34 de ani.

Intre anii 1660-1671 a fost episcop de Roman, iar intre anii 1671-1686 a fost mitropolit al Moldovei. In anul 1686 s-a refugiat in Polonia, la Zolkiev. Dupa 7 ani de pribegie a murit acolo, in anul 1693.

Fapte si cuvinte de invatatura

1. Blandul si smeritul mitropolit Dosoftei a fost daruit de Dumnezeu din copilarie cu multa intelepciune si ravna dumnezeiasca. Pe langa rugaciune, blandete, ascultarea, smerenia si osardia spre cele ceresti. Astfel, vazand parintii din manastire nevointa lui, l-au facut calugar in anul 1649.

2. In putina vreme, Cuviosul Dosoftei a sporit asa de mult in dragoste si rugaciune, incat s-a invrednicit a fi parinte duhovnicesc si incepator al obstii de la Probota. Timp de mai multi ani, invatatul egumen a calauzit pe monahi catre Hristos, intarindu-i in buna nevointa si in cunoasterea Sfintei Scripturi. De asemenea, a dezvoltat mult scoala Manastirii Probota si a crescut multi ucenici luminati aducand in obstea sa o adevarata innoire duhovniceasca.

3. Ca episcop la Husi si la Roman, blandul pastor al turmei lui Hristos a randuit peste tot preoti buni si a innoit numeroase biserici in manastiri, zidind duhovniceste pe fiecare prin smerenia si bunatatea lui. Ca nu era preot si egumn mai rabdator, mai bland si mai milostiv ca dansul in toata eparhia.

4. Ajungand parinte duhovnicesc si pastor al intregii Moldovei, marele ierarh uimea pe toti cu blandetea, cu smerenia si cu intelepciunea sa, precum il infatiseaza insusi cronicarul Ion Neculce: "Acest Dosofteiu, mitropolit, nu era om prost (simplu) de felul lui. Si era neam de mazil, preainvatat; multe limbi stia: elineste, latineste, slavoneste si alta adanca carte si-nvatatura, deplin calugar si cucernic si bland ca un miel. In tara noastra pe-cesta vreme nu este om ca acela... Cantemir-Voda sa maniase pe (a)cel mitropolit si-i facuse afurisanie de la patriarhie. Dar nimic de dansul nu s-a atins, ca zic oamenii ca-i sfant".

5. Primele carti timparite de mistropolitul Dosoftei au fost Psaltirea in versuri si Acatistul Nascatoarei de Dumnezeu (Uniev - 1673), cele mai ales carti de rugaciune pretuite de romani. Deci, stiind el ca poporul iubeste mai mult rugaciunea rimata decat cea obisnuita, a versificat Pslatirea, facand din ea cea dintai carte romaneasca cu imne de lauda inchinate lui Dumnezeu. Astfel, blandul mitropolit s-a dovedit primul poet si imnograf al neamului nostru. Psaltirea in versuri a mitropolitului Dosoftei a circulat in Tarile ROmane peste doua secole, mangaind si alinand inimile credinciosilor. Caci unii stiau psalmii versificati pe de rost, altii ii copiau pe manuscrise, iar altii ii cantau prin case si prin biserici.

6. Insa cel dintai lucru pe care l-a facut mitropolul Dosoftei a fost intemeierea unei tipografii la Iasi, pentru tiparirea cartilor de slujba si invatatura pe intelesul tuturor, in limba romaneasca. In aceasta tipografie, marele ierarh a tiparit sase carti. Prin aceste carti, mitropolitul Dosoftei devin ctitorul limbii romanesti in clultul Bisericii din Moldova. El traduce penru prima data Liturghierul, Psaltirea si Octoihul, cartile de baza ale cultului ortodox, in limba noastra strabuna, renuntand la limbile greaca si slavona considerate in trecut sacre, pentru a intelege toti dumnezeiestile slujbe.

7. Acest evlavios ierarh moldovean a tradus si a tiparit, de asemenea, pentru prima data in grai romanesc, o alta carte foarte pretuita la romani, "Vietile Sfintilor pe tot anul" (1682-1686). Redactata in patru volume in forma prescurtata, aceasta opera aghiografica continea si vietile unor sfinti romanesti nevoitori in manastirile din Moldova, dintre care pe unii i-a cunoscut personal si le-a sarutat sfintele moastre, precum singur maturiseste: "...Dara tomai si din rumani multi sunt (sfinti) care am vazut in viata si traiul lor,dara nu s-au cautat, fara numai Daniil de la Voronet si Rafail de la Agapia (si) am sarutat si fintele (lor) mostii..."

Astfel, mitropolitul Dosoftei este cel dintai aghiograf roman care s-a ostenit sa hraneasca sufletele credinciosilor cu carti de lauda lui Dumnezeu si cu vieti de sfinti.

1. In timpul pastoriei sale, viata duhovniceasca in manastiri era destul de inalta, iar padurile si sihastiile erau pline de sihastri. Insusi mitropolitul Dosoftei, vestit ascet si lucrator al rugaciunii, vizita manastirile si sihastriile din eparhia sa si cerceta pe cuviosii parinti din pustie, folosindu-se mult de smerenia, de rabdarea si sfintenia vietii lor. Inca saruta cu evlavie cinstitele lor fete si le trimitea cele de nevoie la chiliile unde se osteneau. Despre aceasta insusi spunea: "Apucat-am in zilele noastre parinti inalti la bunatati si podvig (nevointa) si plecati la smerenie adanca".

2. Cel mai de pret odor al Moldovei, la care mitropolitul Dosoftei tinea foarte mult, erau moastele Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava. Pe acestea, mutandu-le in catedrala de la Iasi, bunul pastor le pazea cu mare sfintenie si la vreme de primejdie facea cu ele litanie prin tara si multe minuni si semne se faceau spre mangaierea poporului binecredincios. In anii 1686-1687, fiind mare tulburare si neasezare in tara, mitropolitul a luat sicriul cu sfintele moaste si s-a dus cu ele in Polonia, la Zolkiev.

3. Acolo, in tara straina, a stat Cuviosul mitropolit Dosoftei cu ucenicii sai sapte ani de straja langa sfintele moaste, rugandu-se si noaptea cu nadejdea intoarcerii in pamantul strabun. Si venea multa lume la moastele Sfantului Mucenic Ioan si putini se vindeau si se foloseau de sfaturile blandului ierarh. Inca scria si carti de folos si facea multe fapte bune.

Asa ostenindu-se acest mare pastor, aghiograf si imnograf al Bisericii Ortodoxe Romane, la sfarsitul anul 1693 s-a savarsit cu pace, departe de tara, dandu-si sufletul in mainile marelui Arhiereu Iisus Hristos.