Ieroschimonahul Neofit Eliade - Manastirea Neamt (1886)

Cuviosul Neofit Ieroschimonahul a fost un parinte cu inalta viata duhovniceasca in obstea Manastirii Neamt, cum putini se aflau la masura lui pe la jumatatea secolului XIX.

Fiu de tarani razesi din judetul Vrangea, tanarul Nicolae a fost dat de mic sa invete cartea. Apoi, iubind mai mult pe Hristos decat cele din lume, a intrat in obstea Manastirii Neamt. Aici a invatat desavarsit limba greaca, scrierile Sfintilor Parinti si Sfanta Scriputira de la dascali iscusiti, ajungand in putina vreme sa-i intreaca pe toti cu ravna, cu nevointa si cu intelepciunea.

Staretul Neonil, vazand osardia lui, indata l-a facut calugar si l-a trimis un timp la Schitul Pocrov. Aici, bunul ostas al lui Hristos a primit ingerescul chip al schimniciei si s-a facut pustnic si ascet vestit. Caci era obicei la Neamt ca monahii cei mai nevoitori sa se retraga la Procrov, unde traisera candva multi sihastri cu viata sfanta. Aici se ostenea cuviosul mai ales cu postul, cu rugaciunea lui Iisus, cu privegherea si cu citirea Sfintei Scripturi. Manca numai o data pe zi, seara, si dormea cateva ore pe noapte.

Fiind chemat in lavra, a fost hirotonit preot si randuit duhovnic si dascal de limba greaca in scaoala monahala din manastire, organizata la indemnul lui, unde invatau apropape o suta de frati. Acest preacuvios parinte era un mare elenist si dascal al rugaciunii lui Iiisus. Timp de aproape trei decenii a crescut multi ucenici si s-a adus un curent de innoire duhovniceasca in Manastirea Neamt si Secu cu schiturile lor. Tot la indemnului parintelui Nofit Eliade, Manastirea Neamt a construit la Targu Neamt, intre anii 1850-1856, un mare spital, o farmacie (spiterie) si o scoala pentru folosul de obste al tuuturor. S-au mai facut, cu sfatul lui, scoala ta satul Vanatori, farmacie si spitale de alientanti in manastire si "multe alte lucruri bune".

Intre anii 1870-1677, Cuviosul Neofit a fost egumen la Manastirea Secu, facand multe donatii si innoind viata duhovniceasca si obstea.

Pe toti ii cucerea cu cuvantul sau bland si intelept, iar mai ales ii zidea sufleteste cu pilda vietii sale, ca nu era altul in aceste parti care sa fie pe masura lui.

Pentru o viata aleasa ca aceasta, calugarii Manastirii Neamt l-au rugat sa le fie staret si parinte duhovnicesc. El insa s-a lepadat de o cinste ca aceasta, socotindu-se nevrednic. Inca si domnul tarii cu ceilalti ierarhi l-au propus de mitropolit si parinte al Moldoviei, in anul 1860, ca devenise cunoscut peste tot. El insa fuge in pustie, iubind mai mult linistea si rugaciunea decat tulburarea lumii. Nici carti din limba greceasca nu a tradus, decat una singura, Cantare de lauda sioniceasca, tiparita in anul 1871. Ca socotea mai de folos sa zideasca pe oameni cu fapta decat cu cuvantul.

In anul 1877 a renuntat la egumenia Manastirii Secu, si s-a retras la metanie. Apoi, mai traind putin si bineplecand lui Dumnezeu,a adormit in pace in anul 1886, adaugandu-se la ceata cuviosilor parinti din Manastirea Neamt.

Iata cum i descriei arhiereul Narcis Cretulescu, unul din ucenicii sai: "Neofit Eliade, barbat erudit, elenist, mare ieroschimonah, pustnic si ascet mare la Schitul Pocrov, a fost igumen Manastirii Secu intre anii 1870-1886. A fost capabil, a da sfat pentru a se face spitalu(l), scoala si spiteria (farmacia) la Targu Neamt, bolnitele din manastirii si altre treburi mari a facut. In secolul nostru nu are Romania astfel de barbat; s-au lepadat de staratie ca si de Mitropolia Moldovei. Cine n-a vazut pe acest parinte nevoif in rugaciunile lui, acela n-a vazut sfintenia intrupata. A murit la 3 februrarie, 1886 in Manastirea NEamt, unde se retrasese din igumenia Manastirii Secu".

Iar in registru cu cei inmormantati in cimitirul Manastirii Neamt, acelasi ucenic scrie despre dascalul sau: "Ierschimonahul Neotif Eliade este cel mai mare barbat ascet din zilele noastre, elenist profund, ctitor mare..., batraneta rara...".