Ieroshimonahul Ioan - Egumen al Schitului Sihla-Neamt (secolele XIX)

In prima jumatate a secolului XIX a fost un egumen vestit la Schitul Sihla, numit Ioan ieroschimonahul. Acest egumn era foarte nevoitor in post, in rugaciune, in blandete si celelalte osteneli calugaresti. Dar cel mai mult decat toate era milostiv si iubitor de straini.

Spuneau batranii ca odata s-a dus egumenul cu ucenicul sa taie lemne de foc in padure. Si pe cand taiau un fag uscat, au aflat un burduf plin cu galbeni ascuns in tulpina lui. Atunci au coborat in schit si au spus tuturor de aflarea banilor.

Din ziua aceea, egumenul Ioan a inceput sa faca multe innoiri in Schitul Sihla: reparatii la biserica, chilii noi, vesminte, hrana si imbracaminte pentru calugari. Pe langa acestea, s-a marit si obstea, ajungand pana la 20 de parinti si frati. Din acesti bani, parintele Ioan facea si multe milostenii, incat ajunsese renumit in tot tinutul Neamt. Cum auzea ca se face o biserica noua, indata trimitea un calugar cu bani si alte daruri. De asemenea, daca auzea de familii cu multi copii, de vaduve si orafani, in aceeasi zi trimitea ucenici cu bani, cu haine si mancare la caselele lor. Uneori, parintele Ioan cobora din munte si mergea la Targu Neamt pentru nevoile schitului. Cum auzea oamenii, indata ii ieseau pe cale; unii pentru binecuvantarea, iar altii pentru milostenii, caci era vestit peste tot numele lui.

Asa a petrecut Cuviosul Ioan toata viata sa, bineplacand lui Dumnezeu si iubind pe saraci. Apoi, ajungand la adanci batraneti, s-a mutat cu pace in odihna lui Hristos, iar trupul sau a fost ingropat alaturi de biserica.