Mitropolitul Gheorghe I - al Moldovei si Sucevei (1477-1508)

Mitropolitul Gheorghe I a fost cel mai ales ucenic al marelui ierarh Teoctist I. El a pastorit Biserica lui Hristos din Moldova timp de 34 de ani, continuand cu aceeasi intelepciune duhovniceasca opera dascalui sau.

Acest mitropolit vrednic de lauda "din tinerete a fost inchinat lui Dumnezeu in Manastirea Neamt", in a doua jumatate a secolului al XV-lea. Aici si-a tuns perii capului in anul 1468, prin mana mitropolitului Teoctist I, parintele sau sufletesc, deprizand de la cuviosii batrani tainele vietii duhovnicesti. Aici, in cea mai vestita vatra a Ortodoxiei din Moldova, a invatat mitropolitul Teoctist multa carte - limbile greaca si slavona, dogmele credintei ortodoxe si talcul Sfintelor Scripturi.

Dupa ce deprinde bine cunostintele duhovnicesti ce se puteau invata din belsug in lavra, ajunge mai intai duhovnic iscusit. Apoi, pentru petrecerea sa cuvioasa, obstea Manastirii Neamt l-a ales egumen al marii lavre, povatuind cu pricepere sufletele monahilor pe calea mantuirii, pe care o pastoreste cu parinteasca dragoste si intelepciune 17 ani de zile. Obstea sa numara prin 1475 peste 200 de calugari.

In timpul staretiei sale, marea lavra numara pana la 200 de calugari, din care unii erau vestiti duhovnici, altii, iscusiti traducatori si scriitori de carti, iar altii, smeriti ascultatori si slujitori ai celor sfinte. In jurul Manastirii Neamt se nevoiau, de asemenea, numerosi sihastri iubitori de liniste si rugaciune, ale caror nume sunt scrise in cartea Vietii.

In anul 1477, staretul Gheorghe este ales de tot sfatul tarii mitropolit al Moldovei, in locul batranului Teoctist, mutat la cele vesnice.

Mitropolitul Gheorghe, fiind cu metania din Manastirea Neamt, s-a numit mai tarziu "Nemteanul". Prima sa grija a fost sa indemne si sa sustina pe Stefan cel Mare la zidirea de noi lacasuri de rugaciune, spre lauda lui Dumnezeu si mangaierea poporului.

Astfel, cu sfatul si binecuvantarea sa, marele voievod a zidit si rezidit din temelie numeroase manastiri, ca: Sfantul Ilie-Suceava (1479); Sfantul Ilie; Floresti-Vaslui (1480); Patrunti-Sueava (1487); Voronet (1488); biserica Sfantul Gheorghe-Harlau (1495); biserica Sfantul Nicolae-Iasi (1491-1493); Borzesti-Bacau (1493-1494); Sfintii Arhangheli, Scanteia-Vaslui (1494); Probota (1495); Razboieni (1496); Tazlau-Neamt (1497); biserica Manastirii Neamt (1497); clopotnita Manastirii Bistrita (1498) si Manastirea Dobrogea-Iasi (1503). S-au mai zidit cu sfatul sau peste 35 de biserici din piatra la curtile domnesti precum si numeroase sate din Moldova. Pe toate aceste biserici le-a sfintit mitropolitul Gheorghe, in prezenta voievodului si a numerosi crediniosi, randuind peste tot calugari si stareti din cei mai alesi.

Evlaviosul ierarh al Bisericii lui Hristos iubea pe toti, ca un adevarat parinte al Moldovei, si era iubit de tot poporul, de la domn pana la cel mai de urma taran. Stefan cel Mare il avea de parinte duhovnicesc si cel dintai sfetnic al sau, pe care il numea "rugatorul si parintele nostru chir Gheorghe, mitropolitul Sucevei".

Sub pastoria sa, viata duhovniceasca in manastirile din Moldova ajunsese la cea mai inalta inflorire. Shastriile si codrii "fosneau de pustnici", dintre care unii erau inaintevazatori si facatori de minuni, precum: Cuviosul Daniil sihastrul, Sfantul Vasile de la Moldovita, Epifanie de la Voronet, Inochentie de la Probota si numerosi altii. Avea, de asemenea, duhovnici vestiti, lucratori ai rugaciunii lui Iisus si stareti cu totul cuviosi. La indemnul sau, in marile Manastiri Neamt, Putna, Bistrita, Probota si Moldovita, functionau vestite scoli de monahi caligrafi, pictori, miniaturisti, traducatori si dascali invatati, care cresteau ucenici si aparau credinta ortodoxa. Tot in aceste scolo manastiresti se pregateau tineri pentru preoti de mir la sate si orase.

Marele mitropolit Gheorghe, cel dintai rugator catre Dumnezeu al Moldovei, era el insusi un exemplu viu de sfintenie, de cuviosie, de smerenie si de iubire catre toti. Purta mare grija de copiii orfani si de vaduvele de razboi, care erau atat de numeroase in vremea sa. O grija deosebita avea pentru zecile de mii de osteni cazuti in desele razboaie. La porunca sa, osemintele lor erau adunate la manastiri si biserici, iar numele lor erau scrise in marile pomelnice ctitoresti. In anumite zile de peste an si mai ales la hramuri, se faceau in Moldova liturghii, parastase si praznice de obste pentru odihna sufletelor fericitilor ctitori si eroi ai neamului.

In vara anului 1504, cand marele voievod Stefan Voda al Moldovei s-a stramutat la vesnica odihna, bunul mitropolit Gheorghe, insotit de sute de clerici, de mii de calugari si zeci de mii de credinciosi, l-a condus la locul cel de veci din Manastirea Putna. Apoi, cu sfat de obste, si-a pus mainile pe crestetul fiului sau Bogdan, ungandu-l domn al Moldovei (1504-1517).

Asa s-a nevoit bunul pastor si parinte sufletesc al Moldovei, mitropolitul Gheorghe, timp de 34 de ani, pana in primavara anului 1511.

Ajungand la adanci batraneti si simtindu-si aproapele obstescul sfarsit, a luat marele si ingerescul chip al schimniciei cu numele de David si, binecuvantant pe toti, si-a dat sufletul cu pace in bratele Marelui Arhiereu Iisus Hristos.