Mitropolitul Macarie de Vicina (circa 1337-1347)

Dupa mitropolitul Teodor a urmat Luca, iar in anul 1337 ajunge pastor al Arhiepiscopiei de Vicina de la Gurile Dunarii fericitul mitropolit Macare, care povatuieste turma lui Hristos din Dobrogea (Paristrion) mai mult de zece ani. Desi in anul 1341 Dobrogea este ocupata de tatari, noul ierarh face eforturi deosebite pentru a mentine calmul si unitatea credinciosilor sai.

Intre anii 1341-1347, mitropolitul Macarie al Vicinei ia parte la mai multe sinoade locale care au avut loc in Patriarhia de Constantinopol. In cele doua sinoade din anii 1341 si 1343, care discuta si iau apararea Sfantului Grigorie Palama, privind invatatura isihista antonita de iluminare duhovniceasca prin practicarea rugaciunii lui Iisus si invatatura despre energiile necreate ale Duhului Sfant, mitropolitul Macarie al Vicinei, alaturi de patriarhul ecumenic, Ioan al XIV-lea Caleca, aproba aceste invataturi palamite de iluminare si sporire duhovniceasca, ca fiind intru totul adevarate si ortodoxe. La primul sinod arhiepiscopul Macarie, el insusi un calugar atonit si adept al rugaciunii isihaste, semneaza al optulea, iar sinodul urmator semneaza al 13-lea.

Mitropolitul Macarie, de formatie isihasta atonita, era bun prieten al Sfantului Grigorie Palama, arhiepiscopul Tesalonicului, si al Sfantului Grigorie Sinaitul, intemeietorul Manastirii Paroria, vestit centru isihast din Muncii Balcani pe la jumatatea secolului XIV-lea, unde se nevoiau si numerosi calugari "vlahi" din Tara Romaneasca si Dobrogea. Mitropolitul Vicinei apara cu statornicie Ortodoxia la Gurile Dunarii, sustine Manastirea Sfantul Atanasie cel Mare de la Niculitel si micile sihastrii din partea locului, intra in legatura cu voievodul Alexandru I Basarab si hirotoneste preoti pentru Tara Romaneasca si pentru sudul Moldovei. El era parinte sufletesc, atat al romanilor de la sudul, cat si de la nordul Dunarii.

In anul 1347, fericitul ierarh Macarie se muta cu pace la cerestile lacasuri.