Mitropolit Teoctist I al Moldovei si Sucevei (1452 - 1477)

Venerabilul mitropolit Teoctist I a fost 25 de ani "parintele Moldovei" si cel mai de aproape rugator si sfetnic al voievodului Stefan cel Mare.

Dupa traditie se tragea din familia Musatinilor. Din tinerete, luand jugul lui Hristos, s-a facut calugar in Manastirea Neamt, cea mai renumita vatra monahala de formare duhovniceasca din secolele XV-XIX. Apoi, invatand de la monahi iscusiti frica de Dumnezeu si dogmele credintei, s-a invrednicit de darul preotiei si a fost un timp egumen al marii lavre.

Vazand Petru Aron intelepciunea si sfintenia vietii egumenului Teoctist, cu sfat de obste l-au ales mitropolit al Moldovei in anul 1452.

Iar in primavara anului 1457, cand Stefan cel Mare ajunge pe tronul Moldovei, mitropolitul Teoctist a fost randuit de Dumnezeu sa unga domn pe cel mai mare voievod al neamului romanesc. Caci, adunandu-se cu tot clerul si poporul la locul numit "Direptate, cu voia tuturor l-au ridicat Domn si l-au pomazuit Teoctist mitropolitul", in numele Preasfintei Treimi. Apoi s-a rugat pentru el cu tot poporul sa fie domn al dreptatii, viteaza intru razboaie, aparator al credintei, marturistor al lui Hristos si parinte adevarat al Moldovei.

Acest intelept mitropolit era cel dintai sfetnic al lui Stefan cel Mare, cand tara era amenintata de razboaie, cu el se sfatuia intai. Iar cand domnul pleca la lupta, mitropolitul punea la priveghere de toata noaptea cu post si rugaciune pe toti monahii din manastiri si pe toti sihastrii din munti, pe preoti si pe credinciosi, pana ce voievodul se intorcea biruitor la Suceava. De asemenea, cand Stefan, cu ingaduinta lui Dumnezeu, se intorcea invins de la lupta, precum a fost la Razboieni (1476), mitropolitul Teoctist cu clerul sau il imbarbata cel dintai, se ruga pentru el si il indemna sa nu inchine tara. Tot el este acela care l-a sfatuit pe Stefan cel Mare sa inalte dupa fiecare razboi cate o manastire, in semn de multumire adusa lui Dumnezeu. Cu indemnul lui, marele domn a zidit Manastirea Putna (1466-1470), pe care insusi a sfintit-o la 3 septembrie 1470. Cu indemnul lui a refacut in intragime Manastirea Zograful (1466-1475) si a dat mult ajutoare manastirilor din Athos.

Sub pastoria acestui evlavios mitropolit a inflorit mult viata duhovniceasca in manastirile Moldovei si s-au intemeiat numeroase schituri si sihastrii de-a lungul Carpatilor, precum Sihastria Putnei, Sichastria Voronetului, 'a Bisericanilor, a Tazlaului si altele. In toate aceste asezari monahale traiau calugari alesi, dintre care unii ajjunsesera facatori de minuni si erau cinstiti de popor ca sfinti. Viata isihasta in acest timp a cunoscut o inflorire fara egal in Moldova. De asemnea, mitropolitul Teoctist a crescut numerosi ucenici, dintre care unii au ajuns ierarhi alesi, altii stareti iscusiti, ca Simeon si Siluat de la Manastirea Neamt, Ioasaf, cel dintai egumen la Putna, Evstatie la Bistrita, Silvestru si Teoctist la Moldovita, Gherontie la Humor, Fevronia la manastirea de calugarite Itcani, Antonia la Horodnic si altii. In Manastirile Neamt, Putna, Moldovita, Humor si Probota, odata cu viata duhovniceasca, mitropolitul Teoctist a dezvoltat si scolile de caligrafie, de broderie, de sculptura, de pictura, de miniatura si de muzica.

Asa a fost pastoria bunului mitropolit Teoctist timp de 25 de ani. Apoi, fiind chemat la vesnica odihna, si-a dat sufletul in Mainile Domnului la 18 noiembrie 1477, fiind plans de tot poporul si ingropat in pridvorul Manastirii Putna.