Mitropolitul Teodor de Vicina (a doua jumatate a secolului XIII)

Acest mitropolit este primul ierarh atestat documetar ca pastor si parinte duhovnicesc al Mitropoliei de la Vicina, care a ocupat scaunul acestei eparhii in anul 1283, sub imparatul Andronic II Paleologul (1282-1328). Vicina era un oras-cetate, de prin secolul IX, situat in nordul Dobrogei, la Gurile Dunarii si identificat de cei mai multi istorici cu orasul Noviodunum (Isaccea de azi), dar atestat documentar abia la inceputul secolului XII, in scrierea numita "Alexiada" a Anei Comnena, fica imparatului bizantin Alexie I Comnenul (1081-1118).

Mitropolitul Teodor de Vicina era, probabil, grec, nascut, fie in Bizant, fie in Dacia Pontica, care, dupa 971, se chema Paristrion sau Paradunavon si avea capitala la Dorostolon, vechiul Durostorum sau Silistra de astazi. Nordul Dobrogei (Gurile Dunarii) nu a fost niciodata ocupat de migratori, el formand pana la cadrea Constantinopolului "un mic Bizant provincial", cu scaun episcopal, cu asezari grecesti si romanesti, cu cateva manastiri si sihastrii de renume si cu o puternica infuneta religioasa si culturala asupra provinciilor din sudul Moldovei si estul Tarii Romanesti.

Fericitul mitropolit Teodor a participat in anul 1285 la Sinodul Patriarhiei de Constantinopol, tinut in biserica Blaherne (adica "a vlahilor"), semnand in acte "Smeritul si prea cinstitul mitropolit al de Dumnezeu pazitei cetati Vicina". In anul 1292, mistropolitul Teodor vine din nou in Constantinopol, unde semneaza "Tomul sinodic contra latinilor". El a pastorit turma lui Hristos la Gurile Dunarii pana la sfarsitul secolul XIII, fiind in bune relatii cu mitropolitii din jurul sau. A purtat grija de credinciosii de la nordul Dunarii, trimitandu-le preoti si calugari misionari hirotoniti la Vicina. A sustinut multe asezarile monahale din eparhia sa, precum Manastirea Sfantul Atanasie cel Mare de la Niculitel si sihastira CHilia si Sfantul Gheorghe din Delta Dunarii, pe atunci destul de vestite. Ajungand la batraneti, s-a mutat la cele vesnice spre sfarsitul secolului XIII