Mitropolitul Teofan II - Mitropolia Moldovei si Sucevei (+ 1598)

Al doilea mitropolit, Teofan, era ucenicul invatatului episcop Macarie de la Roma, amandoi fiind cu metania din Manastirea Rasca.

Aici a crescut duhovniceste, invatand de la dascalul sau frica de Dumnezeu, cunoasterea Sfintei Evanghelii si scrierea in limba greaca.

Avand o traire aleasa, cu voia lui Dumnezeu, in anul 1564 a fost ales mitropolit al Moldovei de catre Alexandru Lapusneanu. Si era tuturor iubit pentru smerenia si bunatatea inimii lui. Acest pastor sufletesc cerceta adesea satele si sfintele manastiri si ajuta mult pe calugarii care sihastreau prin paduri si prin munti. Avea inca deosebita grija de monahii romani ce se nevoiau in Muntele Athos, unde a fost trimis de voievod sa duca bani spre innoirea din temelie a Manastirii Dochiarul (1564-1568). El a supravegheat aceste lucrari, a ajustat sa se picteze biserica si a luat parte la sfintirea ei, devenind una din cele mai frumoase manastiri atonite.

In anul 1568, mitropolitul Teofan l-a calugarit pe Alexandrul Lapusneanu, punandu-i numele de Pahomie si tot el l-a ingropat in biserica Manastirii SLatina. Mai tarziu, sub domnia lui Ioan Voda cel Viteaz, fiind izgonit din scaun, a sihastrit cu trei ucenici ai sai in muntii din preajma Raraului. Aici, facandu-se chilii pe obcina numita pana astazi "Piciorul Mitropolitului", s-au nevoit in post si rugaciune cativa ani de zile. In anul 1577 a fost iarasi chemat la scaunul sau de voievodul Petru Schipoul, pastorind Biserica Moldovei inca patru ani de zile. In anul 1581, din cauza deselor schimbari de domni, mitropolitul Teofan se refugiaza in Polonia. Dupa un an este chemat din nou la scaunul sau, pentru a tria oara, ramanand la carma Bisericii inca cinci ani de zile, caci in acele vremuri tulburi nu era in Moldova alt pastor mai bun ca mitropolitul Teofan.

Deci, povatuind corabia Bisericii lui Hristos prin grele valuri timp de 17 ani de zile si rabdand cu barbatie multe necazuri, izgoniri si primejdii, in anul 1587, mitropolitul Teofan II se retrage de bunavoie din scaun si se duce in Manastirea Dochiaru din Athos. Aici petrece ca un mare sihastru inca 12 ani, intrecand pe multi calugari cu aspra sa nevointa, fiind cunoscut si cinstit in tot Muntele Athos.

Evlaviosul mitropolit Teofan era primul ierarh roman care se facuse sihastru atonit si era vesti povatuitor si parinte duhovnicesc, atat monahilor romani, cat si multor monahi din Athos.

Ajungand la masura marilor sihastri atoniti, in anul 1598, fericitul mitropolit Teofan si-a dat sufletul in mainile lui Hristos si a fost inmormantat in pridvorul bisericii din Manastirea Dochiaru, cum se vede pana astazi. Monahii de aici l-au trecut in randul marilor ctitori si il numara in ceata cuviosilor parinti atoniti. Dupa cativa ani, sotia lui Ieremia Movila a daruit bani sa i se puna piatra de mormant, deasupra careia sta scris aceasta frumoasa inscriptie:

"O, mormantule, pentru Dumnezeu, ce mort ai? Spune-mi repede mie, celui ce te intreb, pe cine ai? O, straine, (il am) pe Teofan, cel drag tuturor, slavitul arhiereu al Moldovlahiei, al carui stralucit sicriu, Elisabeta, sotia prea luminatului Ieremia, fiind fericita ca-i este ruda, il impodobeste dupa cuviinta, de departe, spre amitire si ca sa aiba rasplata. Cerul cu slava lui sa-i dea viata indelungata si stralucita fericire, in anul 1598".

Pe portretul frumos pictat de pe perete stau scrise, de asemnea, aceste cuvinte: "Stralucitul pastor al Moldovlahiei, Teofan".