Monahia Maria Sturza Manastirea Agapia (+ 1920)

Aceasta calugarita vrednica de pomenit fusese in tinerete sotia printului Grigorie Mihail Sturza, din satul Miclauseni-Iasi. Desi era din familie de domnitori moldoveni, din copilarie iubea pe Hristos, citea Sfintele Scripturi si impodobea bisericile cu vesminte si borderii cusute cu migala de mainile ei.

Raposand sotul ei, Raluca Sturza imparti cea mai mare parte din avere - pamant, bani, carti si odoare - la biserici, la manastiri si la oameni saraci. Apoi, renuntand la toate, imbratisa viata monahala la Manastirea Agapia. Era spre sfarsitul secolului al XIX. Dupa cativa ani de rugaciune si smerenie, sora Raluca Sturza se calugari cu numele de Maria. Si era foarte blanda, duioasa si milostiva. Ca pe toate le ajuta, cu toate vorbea duhovniceste si pentru fiecare avea un cuvant bun, o carte, un mic dar lucrat de mainile ei. De aceea o iubea tot soborul si o numea "buna noastra mama"

Cunostea si limbi straine, citea multe carti alese, stia sa brodeze si sa coasa vesmite in fir de aur, scria foarte frumos si facea ornamente si miniaturi in culori naturale de flori, ca nimeni alta. Dar mai preus de toate, cunostea bine Sfanta Evanghelie si se silea sa o implineasca. Stia sa rabde, sa taca, sa se smereasca si mai ales sa se roage. Pentru aceea, toate se foloseau de nevointa si smerenia ei si o cinsteau ca pe o adevarata mama duhovniceasca.

Dupa arderea Manastirii Agapia din anul 1903, maica Maria Sturza s-a dovedit cea dintai si cea mai mare donatoare. Adunand ajutoare de la rudele ei si de la alte familii de credinciosi, a incurajat soborul manastirii, a refacut paraclisul cu hramul "Nasterea Maicii Domnului" si a contribuit la innoirea cliilor din incinta.

Asa a trait si asa s-a jertfit pentru dragostea lui Hristos aceasta floare aleasa din pamantul Moldovei. Deci, ajungand la adanci batraneti, maica Maria Sturza s-a mutat la odihna cea de sus in anul 1920, plansa de tot soborul.